”Este de negăsit”. Fostul ministru de externe al Chinei a dispărut, iar soarta lui continuă să fie un mister

La câteva ore după ce forul legislativ suprem al Chinei a convocat săptămâna trecută o reuniune specială pentru a-l demite pe ministrul de externe Qin Gang, în vârstă de 57 de ani, fotografii şi menţiuni ale acestuia au început să dispară de pe site-ul fostului său minister, relatează News.ro.

Deşi o parte din aceste informaţii au reapărut câteva zile mai târziu, Qin nu figurează pe lista ”foştilor miniştri” de pe site, iar de câteva zile încoace, la o căutare a numelui său nu mai apare niciun rezultat: ”Ne pare rău, Qin Gang nu a fost găsit”.

De fapt, acesta nu a mai fost văzut în public de mai bine de o lună.

Scurta explicaţie a Ministerului de Externe de acum câteva săptămâni, conform căreia acest lucru se datorează unor motive de sănătate, o remarcă ce a fost ulterior eliminată din transcrierile oficiale, nu a reuşit să oprească un vârtej de speculaţii nu doar cu privire la soarta sa, ci şi la modul în care întreaga saga se reflectă asupra omului care i-a susţinut ascensiunea meteorică: preşedintele Xi Jinping.

China l-a numit pe un diplomat experimentat, Wang Yi, în locul lui Qin, dar a oferit puţine indicii suplimentare cu privire la motivul schimbării. Purtătoarea de cuvânt a Ministerului de Externe, Mao Ning, a declarat joi că Beijingul va publica în timp util informaţii despre Qin şi se opune ”agitaţiei rău intenţionate”. Ea a răspuns astfel unui reporter care a întrebat despre transparenţa în legătură cu înlăturarea lui Qin. A fost doar una dintre cele peste 25 de întrebări care îl menţionau pe Qin la briefingurile de presă din ultimele zile şi pe care ministerul le-a evitat.

VÂRTEJUL SPECULAŢIILOR

Ministerul de Externe al Chinei şi Biroul de Informaţii al Consiliului de Stat, care se ocupă de întrebările presei în numele partidului şi al guvernului, nu au răspuns imediat la solicitările de comentarii ale Reuters.

Absenţa neobişnuit de lungă şi inexplicabilă a lui Qin, mandatul său brusc scurtat, precum şi alte întâmplări ciudate, cum ar fi site-ul ministerului, înseamnă că vârtejul speculaţiilor va continua.

”Adevărul va ieşi în cele din urmă la iveală – de obicei aşa se întâmplă în China, deşi uneori durează luni sau ani – dar modul în care a fost demis face puţin probabil să fi fost un motiv legat de sănătate”, a declarat Ian Johnson, senior fellow pentru studii despre China la Council on Foreign Relations.

Analistul politic de la Beijing Wu Qiang spune că ar putea ”aproape cu siguranţă să excludă sănătatea ca fiind motivul real”. Dacă acesta ar fi fost cazul, statul ar fi putut desemna un adjunct care să îl înlocuiască, în loc să îl înlăture oficial, a spus Wu.

Qin nu a rezistat decât o jumătate de an în această funcţie după ce a devenit unul dintre cei mai tineri miniştri de externe ai ţării, în decembrie 2022, o poziţie cu un mandat de cinci ani.

Există însă precedente în ceea ce priveşte dispariţia oficialilor şi ştergerea lor din memoria colectivă în China.

Ministrul Industriei, Xiao Yaqing, a dispărut timp de aproape o lună anul trecut, înainte de a se afla că era anchetat pentru corupţie.

Ministerul de Externe a eliminat toate urmele online ale fostului său şef de protocol, Zhang Kunsheng, care a fost găsit vinovat de corupţie şi de folosirea poziţiei sale de putere pentru a obţine favoruri sexuale în 2016.

Astfel de ”ştergeri” din memoria colectivă datează de zeci de ani în China. O pictură comandată de stat care descrie momentul istoric în care Mao Zedong a stat la Poarta Tiananmen pentru a anunţa fondarea republicii populare a fost modificată de trei ori între 1955 şi 1972 pentru a-i şterge pe oficialii care au căzut ulterior în dizgraţia lui Mao.

POLITICA ”UN SINGUR OM”

Dar alţi observatori spun că, în cazul lui Qin, situaţia este departe de a fi clară.

Comitetul permanent al Congresului Naţional al Poporului, care s-a reunit marţi, nu a eliminat celălalt titlu al lui Qin, cel de consilier de stat, un membru al cabinetului care are un rang mai înalt decât cel de ministru, deşi are puterea de a face acest lucru, spun experţii.

Şi, în ciuda ştergerii imaginilor cu el de pe site-ul Ministerului de Externe, un portret al lui Qin, care a fost ambasador din SUA, a rămas joi atârnat în mod vizibil pe peretele Ambasadei chineze din Washington, potrivit unui martor Reuters.

Analiştii subliniază, de asemenea, că Qin ar fi trecut printr-un proces riguros de verificare pentru a prelua acest rol cu doar câteva luni în urmă.

Regulamentele Partidului Comunist spun că liderii sunt verificaţi pe baza ideologiilor lor, a performanţelor profesionale şi a disponibilităţii de a urma disciplina de partid, în timp ce aceştia trebuie, de asemenea, să declare detalii despre familia lor, inclusiv dacă au locuit în străinătate şi ce bunuri au.

De la venirea la putere în 2012, Xi a pus în aplicare o serie de reglementări pentru a combate corupţia şi a impune disciplina de partid, în încercarea de a combate corupţia în moduri care, potrivit analiştilor, au consolidat loialitatea membrilor faţă de el.

Dar această întâmplare ridică miza şi pentru Xi, în cazul în care îndepărtarea lui Qin are legătură cu ceva mai mult decât cu sănătatea, mai ales că ascensiunea sa meteorică în rândul ierarhiei a fost atribuită parţial apropierii sale de preşedinte.

Qin a intrat în atenţia lui Xi atunci când a ocupat funcţia de şef de protocol în timpul primului mandat al lui Xi, o funcţie care i-a oferit acces direct la Xi ori de câte ori acesta se întâlnea cu lideri străini. Apoi a făcut un triplu salt de la director de protocol la ambasador în SUA şi apoi ministru de externe şi consilier de stat, în numai cinci ani, ceea ce e total neobişnuit după standardele Chinei.

Componenţa finală a conducerii chineze pentru cel de-al treilea mandat al lui Xi – un al treilea mandat fără precedent de la Mao – dezvăluită la începutul acestui an este alcătuită în mare parte din oficiali cu care acesta a lucrat înainte şi în care are încredere, spun analiştii. ”Această saga Qin expune vulnerabilitatea politicii „un singur om” a lui Xi”, conchide Alfred Wu, profesor asociat la Şcoala de politici publice Lee Kwan Yew din Singapore.