Angela Grămadă: Probabil, cazul judecătorului răpit este mai important pentru Kiev decât pentru Chișinău
Dincolo de scenariile în cazul răpirii fostului judecător ucrainean Nicolai Ceaus, scenarii care nu sunt în acest moment decât discuții la nivel de experți, o problemă reală pe care o ridică răpirea din centrul Chişinăului este cea a competenței instituțiilor statului Republica Moldova și a securității cetățenilor ei, dar și a calității clasei politice și decidente din cele două țări, spune Angela Grămadă, președinta Asociației Experți pentru Securitate și Afaceri Mondiale.
Europa Liberă: Judecătorul Nicolai Ceaus (Mykola Ceaus), foarte cunoscut în Ucraina, este unul dintre contraexemple, un simbol al corupției în justiția ucraineană. În ultimii ani acesta s-a aflat la Chișinău, a fost răpit în plină zi în centrul Chișinăului. Dvs. ce ați înțeles din toată povestea aceasta? Pentru că în acest moment par să existe mai multe semne de întrebare decât răspunsuri?
Angela Grămadă: „Mie mi se pare foarte curios faptul că mai întâi am aflat din acea investigație RISE-Moldova publicată recent, în luna martie, despre dosarul său și chiar am citit cu mare interes care a fost relația dintre Poroșenko și Plahotniuc, care a dus la atenția acordată de către presa din Republica Moldova, dar și cea din Ucraina acestui caz. Pentru că ne duce cu gândul la mai multe relații de prietenie mult mai avansate și mult mai profunde decât credeam noi sau știam noi în spațiul public că ar fi existat între cei doi lideri politici.
Am rămas surprinsă că la câteva zile după ce am citit acea investigație am aflat despre răpire. Și cred că într-adevăr este vorba despre anumite interese politice și probabil că cazul acestui judecător este unul destul de important mai mult pentru partea ucraineană decât pentru partea moldovenească.”
Europa Liberă: Pentru partea moldovenească nu neapărat persoana acestui judecător pare să fie importantă. Dar cazul ridică foarte multe semne de întrebare în ceea ce privește securitatea unei persoane pe teritoriul Republicii Moldova, asta în primul rând. În al doilea rând, implicarea sau neimplicarea serviciilor și structurilor din Republica Moldova. Se putea face o asemenea operațiune fără ca statul Republica Moldova să știe? Și trei – relația cu Ucraina după acest incident, ce se întâmplă mai departe?
Angela Grămadă: „Cazul este periculos. Vedem cât de slabă este reziliența instituțiilor de securitate din Republica Moldova, că practic nu pot face față atribuțiilor pentru care au fost create și pentru care s-a investit destul de mult, atât efort financiar, cât și efort uman.
Doi – cetățenii Republicii Moldova, dar și cetățenii străini, cei care se află pe teritoriul Republicii Moldova și unii dintre ei optează pentru azil politic – pentru că aici a fost clară o cerere de azil politic trimisă către autoritățile publice din Republica Moldova – își dau seama că s-ar putea să se afle în pericol pe teritoriul acestei țări.
Deci, este o lovitură de imagine și din punctul de vedere al securității naționale. Pentru simplul fapt că aceste instituții în care s-a investit destul de mult nu și-au făcut treaba și nu au fost la curent cu activități care au fost organizate de alte state pe teritoriul nostru. Și doi – pentru că nu au putut să răspundă în mod public după răpire: ce s-a întâmplat, cum a fost posibil? Nu au știut să comunice și nu pot în continuare să comunice corect pe acest dosar. Și asta se vede din modul în care sunt construite discursurile oficialilor din Republica Moldova, de la președinte până la prim-ministru, de la parlamentari până la reprezentanți ai acestor structuri de forță din Republica Moldova. Toți dau vina unul pe celălalt, fără ca măcar unul dintre ei să-și asume public responsabilitatea pentru această eroare gravă de securitate națională. Și aceasta este, iarăși, o dovadă de incapacitate de funcționare a instituțiilor publice din Republica Moldova și reziliența slabă.
Trei – este, într-adevăr, o lovitură de imagine pentru Republica Moldova în afara țării. Pentru că cred că foarte mulți parteneri își vor pune semne de întrebare în urma acestui caz. Și nu neapărat pe partea de securitate așa cum o vedem noi, cetățeni ai Republicii Moldova, dar pe partea de încredere pe care o acordă Republicii Moldova în anumite momente, capacitatea Republicii Moldova de a gestiona afaceri interne și afaceri externe, de a gestiona și relația cu Transnistria, de a gestiona și alte amenințări care apar în acest context pentru Republica Moldova. Adică sunt destul de multe provocări la care suntem supuși și dacă aceste instituții publice sunt incapabile să ne asigure siguranța, atunci apare întrebarea normală și firească din partea partenerilor străini: „Noi în ce investim? Noi cum gândim mai departe strategia noastră de colaborare și cooperare cu autoritățile din Republica Moldova”?”
Europa Liberă: Bine, noi am mai avut răpiri de persoane în anii 1990, era perioada aia sălbatică, când se întâmplau foarte multe crime și exista o dominație a clanurilor mafiote în regiunea post-sovietică. Noi am mai avut răpiri de persoane din partea regimului separatist de la Tiraspol, iarăși care indică anumite breșe de securitate, dar cumva se explică prin transparența acestei linii administrative pe Nistru. Cum este posibil așa ceva între două țări din Europa, membre ale Parteneriatului Estic, suverane, cu frontieră?
Angela Grămadă: „Au existat și alte cazuri în spațiul post-sovietic și în state care au semnat Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană și am dat drept exemplu Georgia și Azerbaidjanul, când jurnalistul afgan Mukhtarli a fost răpit de pe teritoriul Georgiei și a fost scos practic ilegal de pe teritoriul Georgiei, unde el se afla de câțiva ani și de unde își desfășura activitatea în mod legal. Adică, teoretic, nu ar fi trebuit să ne mire un asemenea caz.
Pe de altă parte, totuși suntem la 30 de ani de la destrămarea Uniunii Sovietice și perioada aceea sălbatică de ani ‘90, când dominau clanurile mafiote, schemele politice dintre state, teoretic, trebuia să fi trecut, să fi apus demult. Dar iată că un context politic sau altul din statele partenere ne arată că asemenea practici mai sunt încă utile anumitor lideri politici sau utile anumitor cercuri de interese economice. Pentru că în urma liderilor politici întotdeauna se află și anumite interese economice.
Pentru mine acum va fi mult mai interesant, pe lângă reacția autorităților de la Chișinău, să urmăresc reacția autorităților ucrainene, să vedem cum explică ei acest eveniment că a fost posibil, cum vor explica actul de ilegalitate comis pe teritoriul Republicii Moldova, pentru că este o răpire ziua în amiaza mare, și cum vor explica ei publicului din Ucraina că au pus la cale o asemenea operațiune. Pentru că am citit foarte multe materiale publicate în presa din Republica Moldova, care indică faptul că ar fi fost implicate serviciile speciale ale Ucrainei în această operațiune. Și cum vor putea să utilizeze acest personaj în instanța de judecată în alte dosare.”
Europa Liberă: Experții cu care am vorbit de la Kiev spun că acest judecător Ceaus ar fi foarte util echipei actualului președinte Zelenski pentru a-l trage la răspundere penală pe fostul președinte Poroșenko. Deci, ar fi un factor-cheie, motiv pentru care s-a mers la un gest fără precedent, acesta de răpire. Iarăși aveți dreptate, semne de întrebare în ceea ce privește legalitatea unor astfel de probe, pentru că într-o țară civilizată știm că nici măcar o discuție telefonică înregistrată ilegal nu o poți anexa la dosar. Acest rapt pe teritoriu străin greu de imaginat cum ar putea fi explicat publicului, probabil de aici vine și tăcerea autorităților de la Kiev. Noi ne amintim că în timpul vizitei Maiei Sandu la Kiev președintele Zelenski a spus că vrea extrădarea acestui judecător. Ce semne de întrebare ridică acest incident în relația abia-abia dezmorțită dintre Chișinău și Kiev?
Angela Grămadă: „Eu cred că acest incident ar putea să afecteze mai mult în spațiul public dialogul bilateral. Eu cred că ceea ce se va întâmpla în spatele ușilor închise nu va afecta în mod direct dialogul dintre cei doi președinți, dintre cei doi șefi de stat. Și asta deoarece, cel puțin la nivel oficial, ambii militează împotriva corupției în instituțiile publice și, mai ales, în justiție.
Este necesar ca instituțiile publice din Republica Moldova să ofere un răspuns despre modul în care această operațiune a fost posibilă pe teritoriul Republicii Moldova. Dar cred că discursul va fi suficient de echilibrat încât să nu ducă la deschiderea unor paranteze mai mari despre dialogul din spatele ușilor închise pe care l-a avut Maia Sandu cu Volodimir Zelenski în ceea ce privește extrădarea acestui personaj.
De cealaltă parte, cred că partea ucraineană va întârzia să vină cu anumite explicații tocmai din motivele pe care le-ați menționat Dvs., că își pune întrebarea cum poate să folosească acest personaj acum într-un dosar care nu-l privește neapărat în mod direct, dar e vorba despre un fost șef de stat, e vorba despre Petro Poroșenko.
Eu nu cred că vom asista neapărat la o înrăutățire a dialogului politic dintre Republica Moldova și Ucraina la cel mai înalt nivel, dialogul va continua, din când în când va mai apărea în spațiul public dosarul și va fi amintit, dar atât.”
Europa Liberă: Dna Angela Grămadă, pe post de concluzie, ce vorbește acest caz despre țările noastre, cu declarații pro-europene pe de o parte și practici bananiere pe de altă parte?
Angela Grămadă: „Ne vorbește despre nivelul de cultură politică. Și este vorba despre cultura politică nu a cetățenilor simpli, care tot încearcă de mai mult timp să își facă auzită vocea la cel mai înalt nivel prin diferite acțiuni de protest sau prin participări la diferite exerciții de democratizare, mă refer la alegeri.
Dar e vorba de nivelul de cultură politică al actorilor politici, care ne demonstrează pentru a nu știu câta oară că nu și-au depășit nivelul acela din anii ‘90 și că mai este nevoie de foarte mult timp și de foarte multă intervenție din partea societății civile și din partea societății în general ca lucrurile să se poată transforma într-o direcție mult mai bună și mult mai responsabilă față de cetățeni.
Cu siguranță, acești actori politici pe care-i avem acum sunt discipolii acelor care au fost atunci, în anii ‘90, și au preluat de la dascăli, de la predecesorii lor poate nu neapărat ceea ce era mai bun. Dar au preluat scheme, au preluat gândiri, au preluat mentalitate, au preluat instrumente pe care le tot transferă de la o generație la alta.
Deci, aici e nevoie de o generație nouă de politicieni cu altă viziune care să gândească altfel politicile statului, inclusiv securitatea națională.”
Europa Liberă: Deci, e nevoie de efort pe termen mediu și lung, ca să zic așa?
Angela Grămadă: „Exact, da!”
Europa Liberă: Mulțumesc mult pentru timpul Dvs.!