Stepan Popovski: „Partenerii internaționali trebuie să recunoască: Da, în Transnistria situația drepturilor omului este catastrofală!”
Pe 10 decembrie este marcată Ziua internațională a drepturilor omului. În regiunea transnistreană situația la acest capitol se înrăutățește constant, iar administrația de la Tiraspol folosește pandemia de COvid-19 pentru a limitat drastic libertățile cetăețenești. „În acest an vedem o înrăutățire bruscă la capitolul exprimării libere a opiniei și a dreptului la întruniri în Transnistria. Sunt două drepturi care constituie fundamentul unei societăți democratice și care sunt cel mai puternic persecutate de administrația de la Tiraspol”, declară corespondentului nostru în stânga Nistrului avocatul Stepan Popovski, apărător al drepturilor omului de la Tiraspol, directorul organizației Contribuție la o justiție eficientă.
Europa Liberă: În ce direcție a evoluat situația drepturilor omului în regiunea transnistreană în anul 2020?
Stepan Popovski: „Există în acest an o tendință de atac vehement asupra drepturilor omului, așa aș spune. Tendința nu doar de înrăutățire, ci chiar de călcare în picioare ostentativă a drepturilor omului a început încă înainte de pandemia de Covid. Am văzut acest lucru după dosarele care au fost deschise în baza acuzațiilor de extremism – dosarul Larisei Kalik, pentru cartea Anul Tinereții, despre realitățile din armata transnistreană; cazul umoristului Iamboglo, care glumea pe seama conducerii Transnistriei…
Aceste dosare au fost precedate de o aplicare foarte agresivă a legii cu privire la organizațiile neguvernamentale împotriva Centrului Apriori de la Tiraspol – atunci am simțit prima dată aceste presiuni. Ne-am dat seama că sunt presiuni mai mari decât de obicei, care se făceau în lipsa oricăror abateri din partea noastră. Dar tendința pentru noi a devenit clară atunci când am aflat despre deschiderea dosarului penal pentru cartea Larisei Kalik. Au urmat cazurile Samonii, Ciorba, cazul comunistei Bondarenko, dosarul lui Vasilatii – au fost patru procese, iar urmăririle penale pentru opiniile exprimate continuă până în prezent.
Așa că în acest an vedem o înrăutățire bruscă la capitolul exprimării libere a opiniei și dreptului la întruniri – sunt două drepturi care constituie fundamentul unei societăți democratice. Putem spune astăzi că în Transnistria acest fundament s-a ruinat.”
Europa Liberă: Din punctul Dvs. de vedere, de ce se produce această înrăutățire? Ne amintim vizitele în regiunea transnistreană ale emisarului ONU pentru drepturile omului, Thomas Hammarberg, rapoartele lui, declarațiile administrației de la Tiraspol că vor ține cont de acele recomandări…
Stepan Popovski: „Vizita lui Thomas Hammarberg s-a încheiat, misiunea lui la fel și recomandările pe care le-a făcut și pe care eu le monitorizez, legate de dreptul de proprietate asupra pământului, au fost imediat abandonate de Krasnoselski, care nu a mai discutat acest subiect, chiar dacă Thomas Hammarberg a spus că trebuie găsită o soluție pentru aceste terenuri.
Îmi este greu să spun de ce se întâmplă acest lucru. Dar cred că este o consecință a monopolizării excesive a vieții politice. Altfel nu-mi explic. Pentru că aici este atât de sugrumată libertatea de expresie, libertatea întrunirilor încât nu poți face nici măcar lucruri elementare. De exemplu, pichetele singulare nu sunt interzise prin lege, dar nici acestea nu sunt posibile în Transnistria. Adică are loc o „curățare” totală a câmpului politic.”
Europa Liberă: Pandemia de Covid-19 a avut vreun impact asupra situației drepturilor omului în regiunea transnistreană?
Stepan Popovski: „Comisia de la Veneția de pe lângă Consiliul Europei a spus că da, pandemia de Covid impune reguli speciale, dar în același timp drepturile omului trebuie să fie respectate în continuare. Adică limitarea acestora nu trebuie să fie arbitrară. Ce a făcut puterea din Transnistria? A folosit Covid pentru a limita și mai dur drepturile omului.
Noi am simțit cum mai întâi s-a mers pe limitarea dreptului la adunări și întruniri și a dreptului la libera exprimare. Iar odată cu venirea Covid-19 a fost complet anulat dreptul la întruniri – acest lucru s-a văzut pe exemplul cazului din satul Gâsca, când peste 50 de tineri au fost arestați și maltratați de miliție pentru că s-au întâlnit la o petrecere. Am văzut cum această suspendare a dreptului la întruniri este pusă în aplicare – de o manieră dură și brutală.
Puterea de la Tiraspol a folosit pandemia de Covid-19 și pentru a limita dreptul la libera circulație, dreptul de a pleca și a reveni liber din și în patria ta. Pentru că, haideți să o spunem sincer – populația noastră este foarte legată de malul drept – și prin relații de rudenie, și prin nevoia de a avea servicii medicale mai calitative și din alte puncte de vedere. Astfel încât acum s-a produs o limitare foarte dură a drepturilor. Cel mai interesant este că astfel este încălcată chiar și constituția Transnistriei – este culmea obrăzniciei!”
Europa Liberă: Ce pot face oamenii în această situație? Există vreo opțiune prin care aceste presiuni pot fi atenuate?
Stepan Popovski: „În primul rând, trebuie ca aceste încălcări să fie recunoscute. În situația noastră, ar putea fi recunoscute măcar de țările participante la negocierile pentru reglementarea transnistreană, de ONU care este oricum în legătură cu administrația de la Tiraspol. Vadim Krasnoselski chiar a făcut un grup de lucru în luna iunie pentru elaborarea unei strategii pentru drepturile omului. Este un sacrilegiu ca în condițiile în care are loc o distrugere totală a tot ce înseamnă drepturile omului, când acestea sunt călcate în picioare și limitate, autoritățile să vorbească despre o strategie pentru drepturile omului!
Așa că aceste cinci state participante la negocieri, plus ONU, trebuie să recunoască că, da, în Transnistria este o catastrofă cu drepturile omului. După ce acest lucru va fi spus și recunoscut, atunci se va putea vedea ce soluții pot fi identificate în condițiile acestei catastrofe care deja s-a produs.
Acesta trebuie să fie primul punct pe ordinea de zi. Și toate acțiunile ulterioare trebuie să pornească clar din acest punct – să fie condiționate de o respectare riguroasă a drepturilor omului.
Toate țările din Europa, cu excepția Belarusului, au semnat Convenția Europeană a Drepturilor Omului, toate țările poartă responsabilitatea pentru drepturile omului. Iar la noi situația este următoare – responsabilitatea pentru drepturilor omului în Transnistria o poartă Republica Moldova, având în vedere că este teritoriul internațional recunoscut al Moldovei, și Federaţia Rusă, deoarece Curtea Europeană a recunoscut-o ca fiind responsabilă de ceea ce se întâmplă în Transnistria. Iar încalcă aceste drepturi administrația Transnistriei. Înțelegeți cum e? Poartă răspundere unii, dar încalcă alții! Și nu înțeleg de ce acest lucru este perceput ca fiind ceva normal.
Eu cred că lucrurile trebuie puse la locurile lor. Trebuie să găsim răspuns la întrebarea: „Are oare voie Transnistria să încalce necontrolat drepturile omului?”. Orice încălcare a drepturilor omului trebuie să fie verificabilă și sancționabilă – doar astfel va fi respectat articolul 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.”