10 + 2 pentru Moldova

Imaginea Republicii Moldova, tot mai terfelită de autorităţile naţionale pe plan intern, iar de când cu invalidarea definitivă a scrutinului municipal din 20 mai şi 3 iunie curent, (a câta oară?!!) şi pe plan internaţional, arată cât se poate de onorabil în paginile revistei din Slovacia Svetovej literatury, care consacră un număr special (nr. 4/ 2017) literelor române din Moldova. După cele câteva antologii (în cehă, maghiară, flamandă, ucraineană, rusă, azeră ş.a.) din ultima vreme, interesul pentru creaţia scriitorilor moldoveni nu mai miră pe nimeni; din contră, găsesc absolut firească preocuparea unor culturi din vecinătatea apropiată, şi mai cu seamă din fostul lagărul socialist, pentru literatura română scrisă în afara hotarelor României, or, autorii selectaţi sunt reprezentativi nu doar pentru Republica Moldova, ci şi pentru – ierte-mi-se un clişeu prea des uzitat – literatura română de pretutindeni.

Peste 120 de pagini (p. 13 – 136) din cele 224 ale revistei, semnate de 10 autori (în ordinea punerii în pagină: Dumitru Crudu, Vitalie Ciobanu, Vasile Gârneţ, Liliana Corobca, Emilian Galaicu-Păun, Ştefan Baştovoi, Diana Iepure, Leo Butnaru, Maria-Paula Erizanu şi Nicoleta Esinencu) şi ilustrate de Ghenadie Popescu şi Vasile Raţă, iată un adevărat „continent Basa” într-o limbă ce-a dat lumii mari valori, cinste cui le-au tălmăcit: Tamara Mikulová, Jana Páleníková, Eva Kenderessy, Anna Pliešovská, Lucia Simová, Mária Miklušičáková. Şi cu asupra de măsură, cinste cui a gândit şi gestionat întregul proiect, şi anume doamnei Eva Kenderessy.

Nu vorbesc slovaca (mea culpa!), iar rusa pe care o mai reactivez din an în paşte mi-a permis să-mi dau seama, în linii foarte generale, despre ce-ar fi vorba în textul introductiv al selecţiei moldave, semnat de Eva Kenderessy, Rumunská literatúra z Moldavska, din care reţin subtitlurile – NA RUMUNSKO-RUSKEJ HOJDAČKE..., MOLDAVSKÝ PARADOX, JE MOLDAVSKÁ LITERATÚRA RUMUNSKÁ?, SÚČASNÁ LITERATÚRA „BASA” –, suficient de grăitoare. Numele citate în text – de la cele ale lui Ion Druţă, Aureliu Busuioc, Vladimir Beşleagă, Nicolae Rusu, pe de-o parte, la cele ale lui Dumitru Crudu, Iulian Ciocan, Liliana Corobca, Nicoleta Esinencu, pe de-alta, fără a-i uita pe Arcadie Suceveanu, Leo Butnaru, Emilian Galaicu-Păun, Vitalie Ciobanu, Vasile Gârneţ (iarăşi, ordine e cea a prezentatoarei) din generaţia de mijloc – sunt de referinţă, ceea ce înseamnă că tabloul general este unul credibil, chit că incomplet (mult mai complet însă decât Istoria literaturii române… a lui Nicolae Manolescu, ce reţinea doar două nume, la care se face referinţă – nu şi reverenţă! – în text).

Aceeaşi neobosită Eva Kenderessy are grijă să-i prezinte pe autorii selectaţi (& tălmăciţi, în bună parte, de Domnia Sa!), notele bibliografice fiind completate cu referinţe critice, ceea ce înlesneşte plasarea în context – generaţionist, dar şi panromânesc – a scriitorilor în cauză. Este ca şi cum i-ai ridica mingea la fileu unui potenţial editor slovac (mai cu seamă că romanul lui Iulian Ciocan Svet podľa Sašu Kozaka a şi apărut la Bratislava), în vederea unei eventuale traduceri. Un efort uriaş, de înţelegere & acoperire a unui spaţiu cultural vitregit de istorie, dar care n-a încetat să-şi manifeste creativitatea.

Este tot mai evidentă pentru toată lumea ruptura dintre intelighenţia creatoare, prezentă & premiată la festivaluri de teatru, muzică, film, literatură etc., etc., şi clasa politică conducătoare (ierte-mi-se cacofonia, aici chiar binevenită) din RM. Dat fiind ultimele evoluţii (involuţii, mai exact), nu pot să nu mă întreb cu îngrijorare cum va avea loc înaintarea la Premiul Naţional din vara aceasta (premiul se acordă de Ziua Independenţei, pe 27 august), şi dacă nu cumva alte 2-3 nomina odiosa vor compromite definitiv această, cea mai importantă, distincţie de la noi. Există toate premizele, după „furtul votului” din 20 mai & 3 iunie curent, să rămânem şi fără adevărate valori culturale, impunându-ni-se nişte surogate – bloggeri & troli „marca PD” –, cum s-a şi întâmplat acum 2 ani la compartimentul „Literatură” şi acum un an, la compartimentul „Ştiinţă” (din nefericire, atât USM, cât şi AŞM n-au avut nicio reacţie la aceste imposturi). N-ar fi mai onest, în aceste condiţii de capturare până şi a spaţiului cultural, după capotarea statului de drept, să apelăm la personalităţi din străinătate – sigur, cunoscătoare ale valorilor noastre (cunosc vreo duzină de cea mai bună calitate!) – pentru a arbitra (ierte-mi-se termenul sportiv; mde, suntem în plin campionat mondial de fotbal) & a onora performanţele?! E o întrebare retorică, căci la câte interese se poartă în lumea noastră culturală, nicio fabrică de confecţii n-ar prididi să coase fese.

O dată în plus mulţumindu-i doamnei Eva Kenderessy & echipei de traducători pentru onorarea literelor noastre pe-un „hectar de pagini”, închei prin a-l parafraza pe Dosoftei, şi el un cărturar & traducător de vocaţie, zicând: „Că şi de la Bratislava luceaşte lucoare”, alias Svetovej!