Tratatul Unilateral de Slăbiciune cu Federația Rusă (I)

După ultimele presupuneri întemeiate, Edward Snowden e departe de casă, undeva în Rusia și se simte destul de bine! Date încă mai certe spun că răposatul Kim Philby s-a simțit cît de cît bine, la Moscova, vreme de 25 de ani, între 1963 și 1988, anul morții. Se mai poate spune că amîndoi au fost spioni sau trădători ai Statelor Unite, respectiv ai Marii Britanii, recuperați și găzduiți de KGB, respectiv FSB. Cea mai mică grijă a dnilor Snowden și Philby a fost securitatea personală. Nici un fir de păr nu s-a clintit în capul lor și nici o grijă nu a încrețit frunțile acestor oameni care aveau, totuși, motive să creadă că serviciile secrete americane și britanice nu se roagă pentru sănătatea lor. În sfîrșit, se mai poate spune și că Serghei și Iulia Skripal n-au avut parte de asemenea noroc.

Fostul ofițer rus și spion britanic a fost reperat, alături de fiica lui Iulia, în orășelul englez Salisbury și atacat cu un așa numit „nerve agent”. O substanță distrugătoare, provocatoare de vătămări incurabile a fost folosită pentru a îl elimina pe Skripal. Fiica lui Skripal a avut, pur și simplu, nenorocul de a se afla lîngă tatăl ei. Skripal se află în Marea Britanie de mai bine de 10 ani. El a fost condamnat în Rusia pentru spionaj în favoarea Marii Britanii și trădare. După patru ani de închisoare, Skripal a fost eliberat în 2010 și schimbat cu zece agenți ruși reținuți în Statele Unite. De atunci, Skripal duce o viață anonimă în Salisbury, un orășel la fel de anonim. Skripal și fiica lui sînt în stare foarte gravă în spital. Un polițist englez care a intervenit imediat după atac a fost deasemenea contaminat și e în spital în situație gravă dar stabilă.

Nimeni n-a fost arestat încă și e de bănuit că autorii direcți nu vor fi găsiți. Cine a dat ordinul de atac și eliminare fizică a lui Skripal? În această privință, nu există dubii. Substanța folosită și antecedentele spun clar că ordinul a fost dat la Moscova și operația organizată de FSB. Ce va urma e, deja, previzibil. Am mai văzut asta. În 2006, Alexander Litvinenko, un al fost ofițer FSB refugiat în Anglia, a fost asasinat la Londra. Agenți ruși au turnat o doză de plutoniu radioactiv în ceaiul băut de Litvinenko. Guvernul britanic a protestat, a declanșat o anchetă și a identificat urma autorilor. După zece ani, o anchetă publică a stabilit răspunderile și a recomandat arestarea făptașilor. La fel de evident, cei doi autori, aflați acum în Rusia și răsplătiți cu onoruri oficiale, sînt de neatins. Rusia nu extrădează.

Episodul Litvinenko e doar cel mai faimos caz de asasinat chimic-radiologic organizat de Moscova. Lista e, însă, mult mai lungă. Cel puțin 14 cetățeni ruși și britanici au fost asasinați, în ultimii 10 ani, în condiții cel puțin dubioase, cu implicarea aproape certă a serviciilor secrete rusești. Rînd pe rînd, critici sau foști colaboratori ai Kremlinului căzuți în dizgrație au fost lichidați prin asasinate organizate de profesioniști. Dar Skripal? Fostul ofițer rus și agent britanic părea complet dezactivat și retras. O teorie nu tocmai lipsită de sens spune că Skripal a intrat pe lista neagră a Moscovei pentru că a continuat să colaboreze cu serviciile secrete britanice și să divulge date cheie despre rețelele rusești de spionaj. E posibil, deși nu trebuie uitat că sursa Skripal trebuie să se fi învechit, totuși, după zece ani de la sosirea în Marea Britanie. Oricum, asemenea detalii nu vor fi, probabil, cunoscute vreodată.

Mult mai instructivă e altă problemă: de ce recurg la asasinat serviciile secrete rusești cu atîta siguranță, ba chiar dezinvoltură, în Marea Britanie? Evident, Marea Britanie a devenit o destinație predilectă pentru banii și investițiile oligarhiei ruse. Londra are, de altfel, reputația unei gigantice spălătorii de bani negri aduși din Rusia. Însă răspunsul merge mai departe, trece de tehnicile serviciilor secrete și atinge teme vaste care țin de politică, mentalități și modificări istorice nu tocmai convenabile.