Avdarma, satul în care o treime din oameni au murit din cauza foametei din 1946-1947

În 2026 se împlinesc 80 de ani de la una dintre cele mai dramatice perioade din istoria neamului nostru. Foametea din 1946–1947, agravată de politicile de colectivizare impuse de regimul sovietic, a lăsat în urmă sute de mii de victime și povești de viață care trebuie transmise din generație în generație.

Satul Avdarma, din UTA Găgăuzia, s-a numărat printre cele mai afectate localități. În decurs de un an, aproximativ o treime din locuitori și-au pierdut viața. Astăzi, tragedia este documentată și păstrată în Muzeul de Istorie din sat.

Savelii Trandafilov, în vârstă de 91 de ani, își amintește acele vremuri ca pe o perioadă extrem de grea. Avea doar 12 ani când familia sa era nevoită să ascundă proviziile de cereale de autorități. 

„Aveam 12 ani. Cu noi locuiau bunicul, bunica, noi, șase copii, și părinții. Am mers și eu o dată cu tata, cu căruța, la gară. Acolo, grâul era adunat în grămezi mari. A stat acolo toată iarna și a putrezit. Soldații păzeau locul și nu permiteau nimănui să ia nici măcar un bob. În realitate, totul a fost făcut intenționat, ca grâul să putrezească și oamenii să moară”, povestește astăzi bărbatul.

Soția lui, Anna Trandafilova, își amintește că familia sa a pierdut doi copii în acea perioadă. Deși era foarte mică atunci, își amintește dificultățile prin care au trecut, supraviețuirea fiind posibilă doar datorită faptului că tatăl ei reușea să aducă alimente din alte localități.

La muzeul din Avdarma sunt adunate documente și mărturii despre victimele foametei. Potrivit fondatorului instituției, Ignat Kazmalî, aproximativ 800 de persoane au murit în sat, iar pentru circa 600 de cazuri există dovezi documentare. Actele indică drept cauze ale deceselor malnutriția severă și afecțiunile asociate.

Autoritățile intenționează să adopte o lege prin care foametea din 1946–1947 să fie recunoscută oficial drept o tragedie provocată, iar negarea sau minimalizarea acesteia să fie sancționată. De asemenea, instituțiile statului ar urma să asigure accesul la arhivele relevante.

Secretarul de stat la Ministerul Culturii, Corneliu Cirimpei, a subliniat că, în ultimii ani, tot mai multe documente istorice au devenit accesibile publicului.

Foametea din anii 1946–1947 este considerată una dintre cele mai grave catastrofe umanitare din istoria Republicii Moldova. Aproximativ 400.000 de oameni au suferit de foame, iar circa 200.000 și-au pierdut viața, ceea ce reprezenta în acea perioadă aproximativ 5% din populație.