Candidatura Moldovei și Ucrainei la UE și bluful lui Viktor Orbán
Comisia Europeană a recomandat numai candidatura Ucrainei și Moldovei ca potențiali membri UE, cerând Georgiei să facă mai multe reforme, înainte să obțină același statut. Ce înseamnă declarația lui Orbán? O amenințare că va bloca prin veto, la summit, aspirațiile Kievului și Chișinăului, sau doar o încercare de a da fiori Uniunii Europene, cum obișnuiește Orbán?
În realitate, Viktor Orbán nu a condiționat în mod direct acordarea statutului de candidat Ucrainei și Moldovei de cea pentru Georgia și Bosnia, dar simpla evocare a acestora e abilă. Cei obișnuiți cu meandrele retoricii lui Orbán știu că intră acolo aproape întotdeauna mai multă subtilitate decât apare.
Altfel zis, Viktor Orbán se arată un protector al est-europenilor și balcanicilor, lăsând însă să plutească în același timp amenințarea vagă că el ar putea să blocheze la summitul care va avea loc joi și vineri, 23-24 iunie, statutul de țară candidată la aderare pentru Moldova și Ucraina, la fel cum tocmai a blocat recent proiectul european de taxare minimă de 15% a marilor companii multinaționale.
Atât în UE cât și în NATO, Viktor Orbán și-a obișnuit partenerii prin felul deseori brutal în care se poate opune în ultimul moment unor inițiative agreate de toți ceilalți parteneri.
Astfel, Ungaria lui Viktor Orbán nu a fost niciodată foarte activă în NATO, dar recentul anunț că Budapesta permite desfășurarea trupelor NATO în vestul Ungariei, dar nu și transportul de arme către Ucraina n-a făcut decât să întărească suspiciunea că Orbán caută să îi facă pe plac lui Vladimir Putin, făcând să se adâncească divergențele, atât în UE cât și NATO.
În cadrul NATO, mesajul difuzat de Budapesta a fost în permanență că Ungaria „caută să rămână în afara războiului”. Recent, ministrul de externe al Ungariei, Peter Szijjarto, a argumentat că permiterea tranzitului de arme către Ucraina ar pune în pericol „securitatea Ungariei și a comunității maghiare din Transcarpatia”, regiunea din vestul Ucrainei.
Felul în care Viktor Orban a putut bloca inițiative precum propunerea de taxare a multinaționalelor a făcut să se pună tot mai insistent necesitatea renunțării la regula unanimității în procedura de adoptare a legislației europene, care în condițiile actuale poate fi blocată prin veto de oricare din țările membre.
Multe suspiciuni plutesc asupra regimului lui Orbán în legătură cu Rusia. Moscova construiește de mai mulți ani în Ungaria o centrală nucleară pentru care Orban a cedat contractul companiei rusești Rosatom, în schimbul unui credit de 10 miliarde de euro, ceea ce echivalează cu cca 7% din PIB-ul Ungariei.
Înțelegerea a fost încheiată fără vreo licitație publică, iar condițiile sunt în defavoarea Ungariei, deoarece toate contractele pentru combustibil și întreținere au fost date rușilor. În plus, electricitatea produsă de centrală va fi extrem de scumpă.
Dincolo însă de toate acestea, Viktor Orbán a reușit să mențină întreaga ambiguitate înainte de un summit UE de la care Ucraina și Moldova așteaptă un răspuns unanim al celor 27 în legătură cu statutul lor de candidat.
Mulți și-ar dori să prindă momentul în care Ungaria va juca un rol mai pozitiv în UE decât acesta.