„Iluzia unor alegeri” în regiunea transnistreană (Irina Tăbăranu/ Radio Chișinău)
Vitalie Călugăreanu scrie, în corespondența sa pentru dw.com, despre apelul președintei Maia Sandu către comunitatea internațională să-și ofere sprijinul pentru aducerea în fața justiției a celor care au jefuit Moldova și au fugit din țară. În discursul ținut la Summitul Democrației organizat săptămâna trecută la inițiativa președintelui SUA, Joe Biden, președintele moldovean a vorbit despre amploarea corupției cu care s-a confruntat Moldova în ultimii zece ani, menționând în acest sens frauda bancară din 2014 în valoare de 12% din PIB și spălarea a 22 de miliarde de dolari prin sistemul bancar moldovenesc. „Doar voința noastră de a lupta împotriva corupției nu este suficientă. Acest efort trebuie să fie unul global, de colaborare, pentru că noi cu toții împărtășim opinia că corupția este singurul lucru care poate submina democrația, indiferent de locul în care trăim. Ea subminează instituțiile, slăbește statele și dezamăgește cetățenii care cred în democrație, ceea ce servește intereselor liderilor autoritari și ale grupurilor criminale transfrontaliere”, a spus președintele Maia Sandu.
În timp ce SUA, NATO şi Occidentul în ansamblu urmăresc cu îngrijorare desfăşurările de forţe ruseşti la graniţa cu Ucraina şi nu exclud ipoteza unui nou atac din partea Moscovei, adevărul.md citează o analiză publicată pe portalul Breaking Defense de geopoliticianul Luke Coffey, de la Heritage Foundation, care este de părere că această chestiune nu trebuie văzută în alb şi negru, întrucât Vladimir Putin poate lua în calcul mai multe opţiuni. Strategul enumeră cinci potenţiale scenarii, de la un atac la scară largă la unul non-cinetic. Dacă Rusia recurge la acumulări de forţe pentru a obţine concesii în privinţa extinderii NATO, atunci scopul e să menţină „îngheţat” conflictul din estul Ucrainei, astfel, trupele ar rămâne la graniţă ca pârghie politică, nu ca forţe invadatoare, scrie autorul. Un alt scenariu ar putea fi o ofensivă limitată, în vederea întăririi forţelor separatiste proruse. Acest lucru ar implica capturarea nodurilor majore de infrastructură şi tranzit (cum ar fi oraşul-port Mariupol) şi centrala electrică de la Luhansk, aflate în prezent sub controlul Kievului. Ar mai fi scenariul unei ofensive extinse, pentru crearea unei legături terestre cu Crimeea. Și cel mai agresiv scenariu, la părerea expertului, e cel al unei ofensive la scară largă pentru capturarea oraşelor mari. Scopul în acest caz ar fi asigurarea controlului asupra unei regiuni cunoscute în trecut ca Novorusia. În acest caz, ținta ar fi și cucerirea Odesei, pe lângă Mariupol, iar peisajul geopolitic şi de securitate din Europa de Est s-ar transforma într-un mod nemaivăzut de la cel de-al Doilea Război Mondial încoace, mai scrie Luke Coffey.
Editorialistul de la ziarulnational.md, Nicolae Negru, atenționează, pe de altă parte: o eventuală escaladare a situației în conformitate cu scenariile elaborate de Moscova nu-i privește doar pe ucraineni, ci ar pune la grea încercare stabilitatea și securitatea R. Moldova. Urmează concluzia: dacă tancurile ruse trec frontiera și reușesc să ajungă până la Nistru, nu există nicio garanție că ele se vor opri acolo, o idee care apare și într-o declarație a unui deputat ucrainean, Oleg Dunda, citată de site-ul deschide.md . Parlamentarul din partea partidului Slujitorul Poporului, creat de președintele Zelenski înainte de alegerile din 2019, subliniază într-un interviu pentru Libertatea că Rusia are aceleași tactici și strategie de decenii întregi: își testează oponenții, vecinii, le testează atenția și răspunsul la acțiunile agresive. Intruziuni în sfera informațională a statelor vecine, în principal Ucraina, exerciții militare constante și manevre lângă graniță sunt o constantă prin care se exercită presiune psihologică dinspre Kremlin. Dacă liderii Rusiei observă că adversarul rezistă, acțiunile se încheie. Însă dacă oponentul își arată slăbiciunile și inabilitatea de a rezista, Federația Rusă face mereu pasul următor, adică agresiunea militară, mai crede parlamentarul ucrainean.
Iar fostul ministrul moldovean al Apărării, Viorel Cibotaru, este citat în gazetadechisinau.md relansând ideea încheierii unui acord de apărare mutuală între Republica Moldova și România. Argumentele ar fi că Republica Moldova nu poate să facă față unei agresiuni din afară, iar România nu poate să acorde niciun sprijin militar atât timp cât nu există niciun cadru juridic în acest sens.
Ziarul de Gardă publică un editorial de Petru Grozavu care face următoarele afirmații: Banii nu au putut face la Bălți pentru Marina Tauber ceea ce au făcut în 2015 la Orhei pentru Ilan Șor… Inșii, odată compromiși, nu mai au ce căuta în politică… Marea corupție și marile grupări criminale nu stau în procuraturi și judecătorii. Marile grupuri criminale stau în partidele politice corupte… În opinia autorului, ceea ce s-a întâmplat la Bălți nu s-a întâmplat pentru că așa i-ar fi convenit sau nu i-ar fi convenit Partidului PAS sau Partidului Șor, ci pentru că asta o cere legea. “Trebuia, e timpul, nu mai putem spune una de la tribune și face alta în spatele tribunelor. De 30 de ani tot vorbim despre democrație, stat de drept, supremația legii, standarde europene, integritate, transparență, lupta cu corupția electorală și politică, alegeri libere și corecte, dar cu prima ocazie posibilă căutăm să le evităm și chiar să le ignorăm, dacă ele nu cadrează cu interesele noastre”, mai scrie Grozavu în articolul său.
Un titlu de pe site-ul radiochisinau.md e: Iluzia unor alegeri. Regimul separatist de la Tiraspol își alege liderul: nu există prag electoral și nici concurenți pentru Krasnoselski. Articolul este dedicat scrutinului din regiunea separatistă transnistreană, “pentru alegerea așa-zisului președinte al republicii nerecunoscute”. Doi pretendenți concurează pentru această funcție - actualul lider separatist Vadim Krasnoselski și Serghei Pânzari, considerat un concurent formal și necunoscut. Jurnalista Irina Tăbăranu, care urmărește evoluțiile din regiune, susține în relatare că este creată iluzia unor alegeri. Nu există prag electoral și nici concurenți pentru actualul lider separatist, Vadim Krasnoselski, constată jurnalista. „S-a încercat crearea unei iluzii, a faptului că oamenii din regiune ar avea din ce să aleagă. Înainte de acest scrutin, cei care fac legea acolo au încercat să elimine orice pericol pentru regim. În regiune, nu există un prag electoral, prezența la vot fiind irelevantă pentru validarea alegerilor. Pentru ca alegerile să fie considerate valide, unul din cei doi candidați ar trebui să ia mai mult de 50%. Singurul contracandidat notabil al actualului președinte, Oleg Horjan, se află în prezent în detenție, nefiind apt, conform regulamentului, să participe. Respectiv, rezultatele scrutinului sunt destul de previzibile. Este foarte interesant faptul că actualul președinte nu are un program electoral, fiind sigur că o să câștige. Acesta a decis să nu promită nimic. Sloganul tuturor campaniilor electorale din regiune a fost că salvarea vine de la Moscova. Regimul Sheriff nu ar fi lăsat pe cineva care are o altă părere să candideze pentru această funcție”.