"Halfway up the Hindu Kush”: rezistența afgană împotriva talibanilor

Prioritățile de politică externă ale lui Joe Biden reprezintă un risc pentru SUA, estimează astăzi Le Monde.

Marele cotidian francez consideră că actuala criză gravă din Afganistan ilustrează dificultățile întâmpinate de administrația Biden în încercarea sa de a revizui politica externă a SUA așa cum a fost lăsată de Trump: „Bilanțul e subțire în ce privește Iranul, iar rivalitatea cu Pekinul împinge la opțiuni care se resimt în relațiile cu aliații europeni.”

Dar mai ales în Afganistan eșecul se arată flagrant. „Rușine!” este titlul editorialului din celălalt mare cotidian francez, Libération:

„Această lună august va rămâne ca o pată de neșters pe onoarea americanilor și a europenilor pe plan internațional. Dacă, în chestiunile de fond, retragerea occidentalilor din Afganistan are o logică, la nivel formal operațiunea este nedemnă. Rău anunțată, prost pregătită de americani, ea oferă planetei întregi o imagine catastrofală a lumii occidentale, care a devenit propria sa caricatură: dă lecții când e în poziție de forță și fuge laș când pierde superioritatea. Ce credibilitate vor mai avea de acum înainte americanii și europenii față de populațiile la ananghie, după ce afganii au fost abandonați fără nici un scrupul în fața sorții lor tragice?”

„Se închide fereastra pentru a salva oamenii în Afganistan” constată, de asemenea, în Germania, Süddeutsche Zeitung. În paralel, se înmulțesc peste tot criticile la adresa lui Joe Biden. The Daily Telegraph, în Anglia, scrie despre cum elitele Washingtonului s-au întors împotriva lui Biden. “Toți ochii pe președinția Harris”, e titlul comentariului.

La fel, așa cum a rezumat-o ieri secretarul general NATO Jens Stoltenberg, citat de El Pais, în Spania: „Misiunea noastră a fost să apărăm SUA, nu Afganistanul, și exact asta am făcut.”

Dar poate cea mai sugestivă formulă a fost găsită ieri de parlamentarul conservator britanic (Tory) Andrew Bridgen, care, vorbind cu Euronews, a spus: „Cu Trump aveam «America First», dar măcar totul era clar, căci lumea știa la ce să se aștepte; cu Biden, a devenit: «America Only».”

Cum arată haosul: Situația la fața locului se înrăutățește ceas după ceas. “Afganii cu vize australiene sunt trimiși înapoi de la aeroportul supraaglomerat din Kabul; mulți dintre cei cu vize britanice nici măcar nu ajung până acolo. Unele țări, cum este Olanda, nu au nici măcar mijloacele să-și scoată propriii cetățeni din țară. Cât despre situația femeilor, cele care au lucrat în presă caută acum să-și șteargă toate urmele de pe internet, în măsura în care asta este posibil. Personalul care a lucrat pentru ONU — care se poate ridica la 30.000 când sunt socotite și familiile — nu are nici o posibilitate de a pleca, cum o relatează Politico. ONU a difuzat un comunicat colaboratorilor locali, cerându-le să “stay calm”, ceea ce pare greu de crezut.

„Regele Leu”

„Leul din Panjshir” era porecla fostului lider al rezistenței afgane, tadjicul Ahmed Shah Massoud, care a domnit peste valea Panjshir (Panj-shir = „Cinci lei”), unde începe lanțul muntos Hindu Kush, vale greu accesibilă, singurul teritoriu afgan care n-a fost niciodată cucerit, nici de britanici în sec. XIX, nici de sovietici un veac mai târziu, și nici de talibani (care, spre deosebire de tadjicii persanofoni, sunt aproape în totalitate de etnie paștună).

Adversar definitiv al talibanilor, Ahmed Shah Massoud a fost asasinat în septembrie 2001 de islamiști al-Qaeda veniți din Belgia deghizați în jurnaliști. Fiul său, Ahmed Massoud, împreună cu luptătorii lui tadjici afgani retrași în aceeași vale Panjshir, înconjurați așa cum sunt acum de talibani, a anunțat că relansează războiul împotriva lor. The Times, la Londra, îi face astăzi portretul. Al Jazeera de asemenea, alături de portretul camaradului lui anti-taliban feroce, fostul vice-președinte al căzutului guvern afgan pro-occidental, Amrullah Saleh.

Această Panjshir Valley unde sunt ei retrași și de unde au început să organizeze rezistența împotriva talibanilor (cf. foto), acolo unde încep munții Hindu Kush, este o autentică fortăreață naturală, într-un decor încă presărat cu carcase ruginite de tancuri sovietice din anii 1980. The New York Times prezintă întreaga situație, împreună cu dispozitivul strategic.

Astfel, cu toate că tatăl rebelului Massoud de astăzi a fost principalul șef al luptei împotriva sovieticilor, în anii 1990 Rusia l-a ajutat pe Ahmed Shah Massoud împotriva talibanilor. Nu a mirat, așadar, pe multă lume că atunci când el a apărut în fața Parlamentului European, la Bruxelles, în aprilie 2001, ajuns în Belgia… prin Moscova!

Acum, însă, situația s-a schimbat. Ambasada rusă din Kabul continuă astăzi să funcționeze (ca și cea chineză), colaborând cu islamiștii, iar Kommersant, la Moscova, îl citează azi pe ambasadorul Rusiei în Afganistan, Dmitri Jirnov, care spune că nu există alternativă la regimul talibanilor.

Cum a ajuns cea mai faimoasă cineastă afgană în Ucraina

În Ucraina, Kiev Post are un mare articol despre cum Sahraa Karimi, cea mai faimoasă cineastă din Afganistan și șefa, până luna aceasta, a companiei de stat Afghan Film, a reușit să ajungă la Kiev, cu sprijinul guvernului ucrainean, care a scos aproape 100 de oameni din Kabul cu un avion militar.

Germania și un slogan desuet

În Germania, orice pare acum posibil în campania pentru viitoarele alegeri, cum o scrie și analizează Financial Times, la Londra, alegeri germane în perspectiva cărora candidatul partidului lui Merkel, Armin Laschet, a pierdut deja avantajul pe care îl avea în virtutea importanței reale a partidului.

„CDU depășiți” strigă întreaga presă germană – adevărul fiind că sloganul ales de partidul creștin democrat CDU/CSU: “Deutschland gemeinsam machen” (“Să facem Germania împreună”) nu pare dintre cele mai predispuse să înflăcăreze alegătorii în actuala depresie planetară.

Nirvana: Nevermind the dough

Și, în sfârșit, a făcut turul planetei știrea despre Spencer Elden, bărbatul american în vârstă de 30 de ani care figurase ca bebeluș înotând pe coperta discului Nevermind (1991) al grupului Nirvana și care tocmai a dat în judecată membrii grupului și producătorii discului pentru... „pornografie infantilă”!

Adevărul este că cenzura vizuală a ajuns până acolo, încât și eu, cel care face revista presei, am fost suspendat 30 de zile pe Facebook exact până în această dimineață, pentru că am postat, într-un context cu totul inocent, coperta celebrului disc al lui Eric Clapton cu grupul de rock Blind Faith, pe care figurează o adolescentă cu bustul gol. Pentru algoritmii FB, nu contează că aceea e o operă de artă fotografică (ce să mai zicem atunci de coperta discului Led Zeppelin: Houses of the Holy).

Cum o rezumă în Marea Britanie The Guardian, în 2016, Spencer Elden recrease deja acea imagine cu bebelușul înotător, pentru ziarul New York Post, cu ocazia împlinirii a 25 de ani de la lansarea albumului, spunând: “E foarte cool, însă și ciudat, să fii parte din ceva atât de important, dar să nu-ți amintești nimic.”

Părinții lui încasaseră atunci 250 de dolari pentru a permite acea fotografie, când el avea doar patru luni. În 2007, Elden spusese, pentru Sunday Times că găsea că “atâția oameni m-au privit gol și mi-au văzut penisul. Mă simt ca cel mai mare actor porno de pe planetă.”

Robert Fisher, conceptorul copertei discului, a spus deja că imaginea a fost o idee a lui Kurt Cobain, după ce văzuse un documentar despre copiii născuți sub apă. Majoritatea fanilor văd acolo doar o imagine comică. Grupul Nirvana tocmai semnase atunci, în 1991, un contract cu o mare casă de producție și imaginea a fost întotdeauna percepută doar ca o metaforă a setei de bani.

Nu am văzut nicăieri în presă vreo simpatie pentru reclamant. Aici nu mai miroase a „teen spirit”, ci a poftă de bani. Toate astea în vreme ce la Kabul un bebeluș a fost practic aruncat soldaților americani peste zidul de ciment, pentru a fi salvat, secvența video făcând turul planetei. Fremătăm deja la ideea că peste 30 de ani, devenit adult, el va cere uriașe despăgubiri pentru că i-a fost folosită imaginea fără să i se fi cerut permisiunea.