Larisa Turea: Festivalul de la Cannes a fost „o bucurie și pentru cineaști” după un an de pauză
După un an de pauză, după ce mai mulţi cineaşti au aşteptat revenirea Festivalului de Film de la Cannes la normalitate, pentru ediţia de anul acesta au fost înscrise aproximativ 2.000 de producţii, dar au fost selectate 24 de lungmetraje. Criticul de teatru și de film de la Chișinău, Larisa Turea, revenită de la Festivalul Internațional al Filmului de la Cannes, îşi împărtăşeste impresiile.
Europa Liberă: Mulțumim mult că ați dat curs invitației noastre să avem această discuție și să facem totalurile – 24 de prezentări la cea de a 74-a ediție a Festivalului de Film – cu ce impresii ați revenit?
Larisa Turea: „De fapt, am văzut 50 de filme. Pentru că pe lângă cele 24 de filme din competiție sunt foarte multe filme importante în afara competiției. Sunt filmele de la Un Certain Regard, care sunt filme mai îndrăznețe, mai deosebite și sunt filmele de la Săptămâna Criticii, unde anul acesta am avut un prieten președintele juriului, marele regizor Cristian Mungiu, care are o simpatie deosebită față de artiștii din Moldova și întotdeauna îi angajează ca să condimenteze filmele lui. Să ne amintim că a colaborat mereu cu Valeriu Andriuță, chiar de la primul său film, a colaborat cu Tania Popa, care, la fel, apare pe afiș în majoritatea filmelor lui, chiar și în cel care a luat Palmierul de Aur, și neapărat cu Oleg Mutu, care l-a însoțit mereu, acest director de imagine, unul din cei mai buni din Europa, astăzi.”
Europa Liberă: Presa a scris că cineva din juriu a gafat anunțând înainte de timp cine este câștigătoarea premiului mare.
Larisa Turea: „Ceremonia de închidere a festivalului și de anunțare a palmaresului a fost ca o comedie absurdă, cât n-ar fi de straniu, pentru prima oară. Pentru că eu merg de douăzeci și cinci de ani la acest festival, dar atât de ridicolă nu mi-a părut niciodată situația.
La început s-a întârziat destul de mult și mai apoi juriul a apărut cu întârziere în scenă și Spike Lee, regizorul cunoscut, primul președinte de culoare din istoria festivalului, nu ținea cont de protocol și în loc să spună așa, în crescendo, să mențină tensiunea în sală, mai-mai să divulge secretul, cine va lua Palmierul de Aur. Și totuși acest Palmier de Aur a fost o provocare și o surpriză. Pentru că este un film foarte violent, un film care este interzis adolescenților chiar, la care se permite accesul numai după 16 ani. Este prima femeie care ia Palmierul de Aur, pentru ca Jane Champion a luat jumătate de premiu.”
Europa Liberă: Se consideră, totuși, a doua câștigătoare.
Larisa Turea: „Da, dar, de fapt, Jane Champion a luat ex-æquo, împreună cu un regizor foarte bun din China, dar filmul, totuși, a stârnit foarte multe dezbateri și discuții. Fata este foarte tânără, discursul ei, de asemenea, a fost foarte provocator, a zis: „Să lăsăm monștrii să intre în cinema”. Este, de fapt, o atitudine oarecum specială față de diferențele care există astăzi în societate.
Acest film, îi zice Titan, este un aliaj titanic dintre suspans, dintre violență și chiar și un pic de sentimentalism, spre final, care mie, care văd demult spectacole de teatru și filme, mi-a părut, oarecum, forțat. Deci, nu a fost acesta filmul care mi-a plăcut cel mai mult. Și nu numai mie, dar și majorității criticilor care eram. Dar festivalul în sine a fost și o ocazie de a ne întâlni, de a ne întâlni cu prieteni pe care nu i-am văzut, pentru că, precum știi, din cauza pandemiei, festivalul nu a avut loc în anul trecut. Era o bucurie și pentru cineaști – de a-și prezenta lucrările, de a ieși.”
Europa Liberă: Tematica socială a dominat, totuși, această ediție a festivalului.
Larisa Turea: „Tematica socială, tematica feministă, dar au fost și foarte multe filme despre moarte, despre izolare, despre bipolaritate, despre probleme mentale grave, care apar și din cauza acestei izolări.
Am avut o întâlnire superbă cu actrița Isabelle Huppert, pe care o cunosc mai demult și din teatru. La fel, mi-a plăcut foarte mult cum s-a prezentat Jodie Foster, care a luat Palmierul de Onoare. Mi-a plăcut foarte mult filmul lui Marco Bellocchio, la fel despre moarte, despre sinuciderea fratelui său, cu un titlu sugestiv pentru zona noastră - Marx poate să mai aștepte. Pentru că acest frate al lui geamăn, Marco Bellocchio face parte din generația tinerilor revoltați, rebeli ai cinematografiei italiene, este unul din cei mai interesanți regizori italieni, și face acest film ca un omagiu pentru fratele lui geamăn pe care el nu l-a înțeles și căruia i-ar fi spus odată: „- Citește Capitalul de Marx!”. Și el i-ar fi răspuns: „Marx poate să mai aștepte”. Și acuma, la vârsta lui, când este deja în etate, regretă că nu l-a iubit îndeajuns pe fratele său geamăn și că l-a lăsat așa, în depresia și în disperarea lui.”
Europa Liberă: Despre prezențele românești la acest festival de film ce ne puteți spune?
Larisa Turea: „Mă bucur că la acest festival a fost, totuși, o prezență masivă, ca de fiecare dată. Cineva spunea că poți să nu vezi orice film din competiție, la Cannes, dar nu poți rata filmele românești. Și în acest an au fost patru filme, la diferite secțiuni, dar am avut și premii. Am avut acest premiu pentru Teodora Ana Mihai, la Un Certain Regard, premiul pentru curaj, o fată tânără, care face un film foarte interesant în care pune problemele acestor prăpăstii sociale, acestei fracturi sociale.
Ea vorbește despre Mexic, unde este răpită o adolescentă, o fată tânără, și în această răpire sunt implicați și prietenii familiei, sunt implicate nu numai grupările mafiote, dar, practic, un om care simte singur și mama fetei o caută, ca până la urmă să descopere un cimitir întreg de copii răpiți, peste 50 de persoane, în care o coastă corespunde cu ADN-ul mamei. Este un film uluitor, făcut cu foarte multă siguranță, și cred că juriul a menționat-o corect cu această diplomă pentru curaj.
Dar și filmul fetei de la Universitatea de Artă Cinematografică de la București, la fel, a luat un premiu, premiul trei, la competiția filmului de școală. Este, la fel, o fată foarte tânără, care nu s-a așteptat deloc, dar a făcut un film sincer, emoționant, cu foarte multă duioșie față de ceea ce se întâmplă. Mi-au plăcut foarte multe filme și dacă zici de prezența românească, eram acolo când a decedat marea actriță Luminița Gheorghiu, pe care am cunoscut-o la fel la Cannes, am realizat acum vreo 20 de ani un interviu cu ea, după ce s-a produs extraordinar în filmul Moartea domnului Lăzărescu, și am regretat mult, am pomenit-o împreună cu colegii noștri din România. Deci, a fost o prezență, oarecum, fantomatică și Luminița Gheorghiu, printre noi.”
Europa Liberă: Așteptăm cea de-a 75-a ediție, va fi una aniversară.
Larisa Turea: „Sperăm. Va fi una aniversară, da, eu am fost și la ediția a 50-ea a festivalului. Cred că atunci l-am cunoscut pe Cristian Mungiu, care a prezentat un film de debut, Occident, despre care am și scris și în care se observa deja o manieră mai specială de a privi lucrurile, această și sinceritate, și un pic de nostalgie. Și o încercare de a depăși limitele și de a crea un nou limbaj cinematografic.”
Europa Liberă: Și de la competitor a ajuns membru al juriului.
Larisa Turea: „Da, el a mai fost, dar acum a fost președintele juriului, într-o competiție foarte interesantă, Săptămâna criticii, care întrunește, de fapt, profesioniștii din critica de cinema. Este, oarecum, o avansare pentru el.”