Control și cenzură în numele binelui (I)
Încă o dată, presa scrisă, televiziunea, site-urile și radiourile vest-europene și americane au un singur glas și o singură temă. E vorba tot despre alegerile prezidențiale pierdute de stînga în Statele Unite dar, de data asta, cauza e escrocheria pe net. Asta nu înseamnă că alegerile n-au fost decise de intervenția misterioasă a Rusiei. Dar înseamnă că tabloul se lărgește cu încă o fraudă sumbră.
Așa cum poate afla oricine în orice moment din mediile de informare, vinovatul e o companie britanică, pe numele ei Cambridge Analytica. Numita companie se ocupă cu studii de piață și consultanță politică. Pînă aproape de finalul alegerilor americane din 2016, Cambridge Analytica a fost angajată oficial a campaniei lui Donald Trump. După un tipar deja frecvent, un fost angajat al firmei dă, acum în vileag practicile companiei. Astfel, Cambridge Analytica e acuzată că a folosit în scop politic datele de profil de pe Facebook ale unui număr uriaș de persoane. Se vorbește de 50 de milioane. Concluzia e că toți acești oameni, sau chiar mai mulți, au fost manipulați și împinși să voteze pentru Donald Trump. Încă o dovadă, că victoria lui Trump e nulă, anormală și contestabilă. Sau, altfel zis, încă o dovadă în sprijinul ideii după care orice stînga nu poate pierde alegeri decît dacă la mijloc e ceva necurat.
Cazul Cambridge Analytica urmează procedura standard. Presa, mediile academice și nenumărați experți acuză și apoi anunță că avem în față o fraudă dovedită de acuzațiile formulate de cei ce anunță frauda.
Folosind date personale de pe Facebook, hulita companie Cambridge Analytica a făcut ce face toată lumea în lumea de azi, așa cum e aninată ea de net și de universul comercial. Cambridge Analytica n-a făcut nimic nou sau neamauzit. Culmea, chiar faimoasa companie Facebook se ocupă cu același lucru: cu colectarea de date, vîndute, apoi, în toate zările și folosite de mii și zeci de mii de companii care plătesc pentru asta. Facebook nu are buget de la stat, ci e o companie privată care trăiește din reclame, la rîndul lor direcționate în baza datelor personale furnizate de Facebook. Asta explică de ce orice utilizator de Facebook se trezește bombardat, în orice moment, de reclame personalizate, adică reclame și oferte care „știu” că utilizatorului îi place schiul, se mută în casă nouă și caută mobilă sau va pleca în concediu peste două săptămîni. Acest nou raport de viață a devenit o banalitate, deși, în principiu, e o anomalie care reduce caracterul privat al vieții. Situația e posibilă tocmai pentru că sute de milioane de oameni acceptă, conștient sau nu, să își verse detalii de viață personală pe Facebook, adică într-o rețea publică. Viața privată a fost demult cedată de dragul comunicării instante și de masă. Sîntem, deja, în punctul în care e un pic ipocrit să te expui public aproape în totalitate și să ai, în același timp, pretenția la intimitate protejată. Promiscuitatea socială și discreția vieții private sînt greu de împăcat. Apoi, cuvîntul „privat” e înșelător sau abuziv folosit. Ce înseamnă date private?
Nimeni nu a explicat, deocamdată, ce fel de date a recoltat și folosit Cambridge Analytica. Nimeni nu dă exemple. Dacă e, cumva, vorba de preferințele culinare, de numărul membrilor de familie, de adresă, nivelul studiilor sau sistemul de încălzire de acasă, nu e cazul să dramatizăm. Astăzi, în vremuri de conectare administrativă și comunicațională totală, aceste date sînt, oricum publice și cunoscute. Dar - se va spune - toată discuția de pînă aici privește raporturi comerciale cu statul sau cu companii private. În fond, datele recoltate de pe net sînt folosite pentru a vinde sau cumpăra ceva, pentru a înlesni plăți și servicii curente. Cu totul altceva e să folosești datele personale pentru a impune sau sugera preferințe politice. Așa e dar, nici în acest caz, nimic nu e nou. Sau e dar numai pentru naivii nu tocmai inocenți.