Istoric, despre 7 aprilie 2009: Memoria noastră este scurtă. Adevărul nu a fost aflat
Doctorul în istorie Sergiu Musteață afirmă că protestele din 7 aprilie 2009 rămân un episod tragic din istoria Republicii Moldova, însă memoria colectivă despre acele evenimente se estompează de la an la an.
Potrivit acestuia, lipsa accesului la documente, absența unor comemorări consistente și tăcerea instituțiilor contribuie la uitarea treptată a abuzurilor și violențelor de atunci.
Istoricul atrage atenția că generațiile tinere cunosc tot mai puțin despre acele evenimente.
„Dacă întrebăm tinerii ce știu despre 7 aprilie, cel puțin studenții mei nu prea știu. Erau mici atunci și ne dăm seama că memoria noastră este destul de scurtă pentru ceea ce înseamnă cunoașterea realităților din istoria recentă a Republicii Moldova”, a declarat Sergiu Musteață.
El subliniază că persoanele care au participat la proteste sau le-au trăit direct păstrează o amprentă puternică a acelor momente, însă cei care nu au fost prezenți cunosc prea puține detalii, inclusiv din cauza lipsei unei comunicări publice constante despre acest subiect.
Abuzurile comise asupra tinerilor în acea perioadă pot fi comparate, potrivit istoricului, cu practicile represive din perioada stalinistă. Tinerii ar fi fost ridicați noaptea din cămine și locuințe, iar în comisariatele de Poliție au fost supuși unor tratamente greu de imaginat, inclusiv bătăi și alte forme de maltratare.
„Este o lecție recentă care trebuie cunoscută de cetățenii Republicii Moldova – ce se întâmplă atunci când nu prețuim libertatea și democrația și când cei aflați la putere recurg la orice măsuri pentru a o menține”, a punctat Musteață.
Protestele au izbucnit imediat după alegerile parlamentare din 5 aprilie 2009, pe fondul suspiciunilor de fraudă electorală. Tinerii au ieșit în stradă considerând că votul a fost falsificat și au cerut anularea scrutinului, organizarea unor noi alegeri sau renumărarea voturilor.
Ulterior, după validarea alegerilor de către Curtea Constituțională și repartizarea mandatelor, s-a constatat că partidul aflat la guvernare, Partidul Comuniștilor, nu deținea suficiente voturi pentru alegerea șefului statului, însă protestele deja escaladaseră.
Manifestațiile, inițial pașnice, s-au transformat într-o revoltă violentă, extinsă din Piața Marii Adunări Naționale către clădirile Parlamentului și Președinției, iar reacția autorităților a fost una dură.
Peste 30.000 de persoane, majoritatea tineri, au participat la proteste. Ulterior, peste 600 de manifestanți au fost reținuți, iar mulți dintre ei au fost bătuți, umiliți și torturați în comisariatele de Poliție.
Oficial, a fost confirmat decesul lui Valeriu Boboc, care a murit în urma bătăilor aplicate în Piața Marii Adunări Naționale. Totuși, organizațiile societății civile au menționat existența a cel puțin cinci decese asociate acțiunilor de reprimare a protestelor.
Istoricul a mai evidențiat și distrugerea arhivei Parlamentului în urma acelor evenimente. Potrivit lui, documentele au fost adunate și aruncate, în loc să fie conservate, ceea ce reprezintă o pierdere majoră pentru memoria instituțională.
La 17 ani de la acele evenimente, victimele continuă să își caute dreptatea, iar anchetele nu au dus la aflarea completă a adevărului. Deși mai multe persoane au fost puse sub învinuire pentru implicarea în reprimarea protestelor, doar 11 au fost condamnate în dosarele instrumentate de Procuratura pentru Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale, care a reluat urmărirea penală în noiembrie 2021.
În prezent, dosarele continuă, iar societatea rămâne în așteptarea unor răspunsuri clare despre responsabilitatea pentru violențele din aprilie 2009.