Cum se alimentează Moldova cu electricitate și unde este cea mai mare vulnerabilitate

Sistemul energetic al R. Moldova, deși aparent stabil, rămâne extrem de vulnerabil, iar criza provocată de bombardamentele rusești din 23 martie a scos la iveală o realitate ignorată frecvent: nu lipsa energiei este principala problemă, ci dependența de o infrastructură critică aflată în afara controlului autorităților de la Chișinău. Potrivit unei analize o simplă avarie pe un segment de mai puțin de 20 de kilometri dintr-o linie de transport poate destabiliza întregul sistem energetic național.

În prezent, Republica Moldova își asigură consumul de energie dintr-un mix de producție internă și importuri, în special din România. În timpul zilei, energia regenerabilă poate acoperi chiar integral necesarul, însă situația se schimbă rapid seara, când consumul crește, iar producția fotovoltaică scade.

Datele operatorului de sistem arată că, la orele de vârf, deficitul poate depăși 350 MW, ceea ce face ca importurile să devină esențiale pentru menținerea echilibrului energetic.

Cea mai mare parte a energiei importate din România ajunge în Republica Moldova prin linia de înaltă tensiune Isaccea–Vulcănești, singura interconexiune de mare capacitate disponibilă în prezent.

În anumite intervale, până la 60–70% din consumul malului drept depinde de această linie, ceea ce o transformă într-un punct critic pentru securitatea energetică a țării.

Problema este amplificată de faptul că o parte a traseului traversează sudul Ucrainei – o zonă afectată constant de atacuri asupra infrastructurii energetice.

În urma bombardamentelor asupra sistemului energetic ucrainean, linia Isaccea–Vulcănești a fost scoasă din funcțiune, iar efectele au fost imediate: importurile din România au fost practic întrerupte, iar sistemul a fost forțat să funcționeze în regim de avarie.

Operatorii au activat rapid rute alternative, însă acestea s-au dovedit insuficiente pentru a compensa pierderea capacității principale.

După incident, au fost activate patru linii de 110 kV peste Prut și importuri prin Ucraina, însă capacitatea acestora este limitată. Ele pot alimenta doar parțial anumite regiuni și nu pot susține consumul la nivel național.

În plus, Ucraina se confruntă la rândul său cu un deficit de energie, ceea ce reduce capacitatea de export către Republica Moldova.

Criza a demonstrat că sistemul energetic al Republicii Moldova depinde de un segment critic al liniei Isaccea–Vulcănești. Deși traseul total afectat are aproximativ 40 de kilometri, o porțiune de sub 20 de kilometri este suficientă pentru a întrerupe majoritatea importurilor de energie.

Această dependență de infrastructură aflată în afara controlului național reprezintă una dintre cele mai mari vulnerabilități ale sistemului energetic.

Autoritățile mizează pe dezvoltarea unor noi interconexiuni cu România pentru a reduce riscurile. Linia Vulcănești–Chișinău, aflată în construcție, va permite transportul energiei în interiorul țării, însă nu rezolvă problema aducerii acesteia până la Vulcănești.

Alte două proiecte majore – Strășeni–Gutinaș și Bălți–Suceava – ar urma să diversifice rutele de import, însă finalizarea lor este estimată abia pentru perioada 2027–2032.