România, Moldova și Ucraina. De ce vom face din ce în ce mai multe împreună
În ultimii ani, România, Republica Moldova și Ucraina au început să funcționeze ca un triunghi geopolitic emergent. Cele trei țări încep să arate că sunt legate nu doar de vecinătatea geografică, ci că pot constitui un spațiu strategic care capătă coerență politică, economică și securitară. Războiul din Ucraina a accelerat istoria. Ceea ce înainte era doar cooperare punctuală și inegală devine astăzi o legătură tot mai solidă.
Confirmarea politică a acestei dinamici s-a văzut chiar sâmbătă, în marja Conferinței de Securitate de la München, unde miniștrii de externe Mihai Popșoi, Oana Țoiu și Andrii Sybiha au participat la prima reuniune din acest an în formatul „Triunghiul Odesa”. Discuțiile despre coordonare politică, securitate energetică, conectivitate regională și combaterea amenințărilor hibride (inclusiv printr-un plus de acțiune comună în domeniul securității cibernetice – Tripla Alianță Cibernetică) demonstrează că această cooperare nu mai este doar reactivă, ci începe să răspundă mult mai strategic contextului foarte complicat în care ne găsim.
În acest moment, întrebarea nu mai este dacă vom face mai mult împreună, ci cât de rapid vom transforma această convergență de interese și valori într-un avantaj comun.
- De la solidaritate la interes strategic comun
Relația dintre cele trei state a fost mult timp asimetrică și dezechilibrată: România – membru UE și NATO; Moldova – prinsă între Est și Vest, în funcție de culoarea guvernării de la Chișinău; Ucraina – navigând într-un spațiu geopolitic tampon, ceea ce nu crea foarte multă încredere. Invazia rusă a resetat însă logica regională și a creat un interes comun strategic și de securitate clar: limitarea influenței ruse, consolidarea flancului estic și accelerarea integrării europene a Moldovei și Ucrainei. România joacă rolul de susținător și facilitator/traducător instituțional, în timp ce Chișinăul și Kievul avansează decis într-un proces de apropiere accelerată de structurile europene.
Coordonarea pragmatică este deja vizibilă în energie, infrastructură și transport. Interconectările electrice, apropierea de piața europeană de energie și proiectele de infrastructură regională creează o integrare de facto înaintea celei de jure, dorite a se petrece în interiorul Uniunii Europene. Important de spus, reconstrucția Ucrainei nu va însemna doar proiecte totale de sute de miliarde de euro (pornind de la distrugerile pe care Rusia le-a produs în țara vecină), ci și reconfigurarea lanțurilor de aprovizionare. Aici, triunghiul România–Moldova–Ucraina poate deveni un ecosistem regional economic integrat, pornind de la câteva puncte de reper.
Portul Constanța poate funcționa (așa cum a început să o facă în ultimii aproape patru ani) ca hub principal pentru fluxurile comerciale ucrainene, în timp ce infrastructura feroviară și rutieră dintre cele trei state trebuie modernizată nu doar pentru a răspunde unor urgențe, ci pentru a deveni fundația relației economice. În prima fază a reconstrucției, multe companii occidentale vor evita investiții directe masive în Ucraina din motive de risc, ținând cont de dificultatea de a estima intențiile reale ale Rusiei.
Soluția naturală este dezvoltarea unor baze de producție și servicii în România și Moldova, conectate la piața ucraineană: zone industriale în nord-estul României, clustere româno-moldovene în construcții, IT și energie, parteneriate transfrontaliere pentru materiale și echipamente. În energie, România poate deveni furnizor regional prin gazele din Marea Neagră, Moldova își poate consolida independența prin interconectare (fără a mai putea fi victimă a șantajului rusesc), iar Ucraina poate avansa spre integrarea cu piața energetică europeană. Rezultatul poate fi o arhitectură regională, pornind de la dimensiunea energetică, mai stabilă decât cea existentă înainte de 2022.
- Moldova, puntea strategică dintre două lumi
În această ecuație, Republica Moldova este adesea privită doar prin prisma vulnerabilităților sale, începând cu cele economice. În realitate, ea poate deveni pivotul flexibil al triunghiului. Moldova face legătura între România și Ucraina pentru că înțelege ambele lumi – cultural, lingvistic și administrativ. Acest capital în primul rând cultural este esențial într-o perioadă de reconstrucție și integrare accelerată, mai ales că România și Ucraina n-au fost întotdeauna pe aceeași lungime de undă.
Mai concret, pentru fiecare firmă românească interesată să participe la reconstrucția Ucrainei, poate ar fi logic să angajeze un moldovean. Nu doar din solidaritate, ci pentru un plus de eficiență. Moldova poate oferi puntea de încredere și adaptare necesare într-un mediu complex, devenind o platformă pentru proiecte pilot susținute de UE și un spațiu de testare accelerată pentru mecanisme de integrare. Dacă Bucureștiul și Chișinăul își sincronizează inteligent strategiile economice, Moldova poate funcționa ca catalizator al dinamicii în interiorul acestui triunghi strategic, nu doar ca beneficiar al stabilității.
România și Moldova nu comunică la fel de agresiv precum alte state est-europene (de exemplu, Polonia) rolul lor în posibila reconstrucție a Ucrainei. Dar există, chiar și în contextul acestei poziționări, un avantaj competitiv de luat în seamă: costuri mai reduse, flexibilitate administrativă și disponibilitate politică pentru proiecte strategice susținute de UE. Pentru investitori, aceasta înseamnă oportunități de explorat într-un spațiu încă neaglomerat. Nu doar fondurile de investiții, ci și instrumentele de asistență pentru dezvoltare (inclusiv ale unor țări din Asia) se uită acum mai atent la regiune.
România, Moldova și Ucraina nu mai sunt doar trei state vecine. Încetul cu încetul, ele devin o platformă regională emergentă. Reconstrucția ucraineană va redefini fluxuri comerciale, investiții și priorități geopolitice. Dacă această dinamică este gestionată strategic, România poate deveni un actor-cheie în noua arhitectură economică și de securitate a Europei de Est. Vom face din ce în ce mai multe împreună nu doar pentru că trebuie, ci pentru că este logic, eficient și strategic (să sperăm!) inevitabil.