Cum au izbucnit scandalurile Groenlanda și Canada înainte de dosarul Epstein: O privire asupra cronologiei și trecutului de care Trump pare că nu poate scăpa

Peste trei milioane de pagini din dosarul traficantului de persoane Jeffrey Epstein au fost desecretizate recent, iar în mod puțin surprinzător, președintele american Donald Trump este a doua cea mai menționată persoană din dosar, după Epstein însuși.

Cu toate acestea, Trump, spre deosebire de alți politicieni care au fost deja nevoiți să se retragă din viața publică doar pentru că au fost menționați alături de Epstein, pare să fi aterizat, încă o dată, în picioare – acest fapt lasă locul unor întrebări incomode: 

Oare au fost ultimele luni de scandaluri haotice și agresivitate pe teme precum Canada și Groenlanda o tactică de a distrage atenția electoratului, după cum spun criticii lui Trump? A funcționat, cu adevărat, această metodă? Și, poate cel mai important, ce înseamnă această situație pentru viitorul electoral al lui Trump și al republicanilor?

Dacă îl întrebăm doar pe Donald Trump, răspunsul este unul foarte simplu: președintele american se declară complet nevinovat de toate acuzațiile care i-au fost aduse și ar zice că noile informații fac “opusul” a ceea ce și-ar fi dorit adversarii săi, amintește Fox News.

Este important de menționat în acest context faptul că, cel puțin în ceea ce privește consecințele legale, președintele american nu pare a fi în pericol. După cum explică o analiză CNN, deși numele lui Trump este menționat de sute de ori și îi sunt aduse acuzații grave de abuz sexual împotriva minorilor, majoritatea sunt doar rezultatul unor rapoarte anonime, cu victime care nu pot fi identificate și neînsoțite de dovezi care ar putea duce la urmăriri penale. 

Iar Departamentul pentru Justiție (Department of Justice – DoJ), condus de Pam Bondi, un aliat-cheie al lui Trump, a transmis deja pentru AP că șansele ca noile dezvăluiri să ducă la urmăriri penale pentru oricine sunt “mici”.

În mod evident, însă, miza principală pentru Trump nu a fost niciodată scăparea de o urmărire penală, ci pagubele aduse imaginii sale în ochii electoratului. Acesta este motivul pentru care mulți dintre criticii lui Trump l-au acuzat că a declanșat o adevărată furtună în presă, pe plan intern și pe scena internațională cu singurul scop de a distrage atenția electoratului de la scandalul Epstein. 

De la biograful Michael Woff la numeroși jurnaliști care lucrează în redacții pe care Trump le batjcorojește, cum ar fi CNN, până la adversarii politici ai lui Trump, cum ar fi unii congresmeni democrați, cu toții l-au acuzat pe președinte și pe aliații săi că se folosește de scandalurile constante pentru a distrage atenția, dar și pentru a întârzia publicarea dosarului – fie că este vorba de agresivitatea bruscă față de Canada, lunile de tensiuni diplomatice pe tema controlului asupra Groenlandei care s-au încheiat la Davos, cel mai lung blocaj bugetar din istoria Congresului SUA, care s-a încheiat în noiembrie, sau operațiunea militară din Venezuela, întrebarea care nu a părăsit niciodată spațiul public a rămas aceeași: “Și totuși, unde este dosarul Epstein?” 

“Release the files”

În ultima jumătate de an, această întrebare a fost aproape omniprezentă în rândul alegătorilor americani și a devenit în ultima jumătate un meme extrem de popular pe internet și în viața de zi – de pildă, Amazon încă vinde online ecusoane și alte accesorii cu mesaje precum “Release the Epstein files”.

În acest moment, din perspectiva relațiilor cu publicul, pentru administrația Trump nici măcar nu mai contează foarte mult dacă a existat, sau nu, o strategie reală în spatele acestor scandaluri. O porțiune semnificativă a populației este convinsă că această strategie a existat, iar din câte se pare, întrebarea incomodă nu va părăsi spațiul public până când toate documentele din dosar sunt desecretizate.

Altefel spus, deși Donald Trump a demonstrat de nenumărate ori că este imun la scandaluri și controverse care ar distruge cariera oricărui politician tradițional, acest scandal este diferit. Pur și simplu refuză să dispară. 

Iar acest fapt nu ar trebui să fie deloc surprinzător: Trump însuși a fost una din vocile din spatele mișcării “Release the files” încă din 2019, când Jeffrey Epstein a fost pus sub acuzare iar cazul său a intrat în atenția comunității internaționale. După moartea prin suicid a traficantului într-un centru de detenție din New York, Trump a fost una dintre primele personalități publice care au început să ventileze conspirații pe această temă – mai precis, că membrii familiei Clinton ar fi fost cumva implicați, amintește Axios.

Apoi, în campania pentru al doilea său mandat, deși subiectul Epstein nu a fost printre favoritele sale, atât el cât și aliații săi, cum ar fi vicepreședintele JD Vance, au declarat în repetate rânduri că dosarul trebuie publicat și că vor face acest lucru dacă ajung la putere, amintește TIME Magazine. 

Inclusiv Kash Patel, directorul FBI selectat de Trump și unul dintre principalii susținători ai președintelui, a militat pentru publicarea dosarului și a “listei de clienți” ai lui Epstein cu un patos care aproape că dădea în obsesie.

Pe scurt, problema lui Trump este una simplă: Publicarea dosarului Epstein și pedepsirea celor vinovați este una dintre rarele probleme în cazul cărora o majoritate covârșitoare a americanilor s-au pus de acord, indiferent de culoarea politică, iar acest acord nu îi este favorabil. În noiembrie 2025, cel puțin 80% dintre americani își doreau publicarea integrală a dosarului, 13% nu erau siguri și 7% se opuneau, conform unui sondaj realizat de YouGov.

“Flood the zone”

În fața acestei realități, este puțin surprinzător faptul că, în iulie 2025, când FBI-ul condus de Kash Patel a declarat că o listă a clienților lui Epstein nu există și Trump a început să caracterizeze întregul caz drept o “farsă” a democraților, nemulțumirea publică a fost considerabilă.

În primă instanță, rata de favorabilitate a lui Trump a scăzut la 40% la finalul lui iulie, cel mai jos nivel înregistrat în al doilea său mandat la acea vreme, amintește Reuters, deși trebuie menționat că era deja în scădere înainte ca Epstein să fie din nou menționat.

Reacția în rândul susținătorilor săi a fost, însă, imediată și evidentă. Congresmeni care aproape că îl divinizau pe Trump, cum ar fi extremista Marjorie Taylor Green și personalități importante din sfera MAGA, cum ar fi Tucker Carlson, au început să-l critice în mod public și insistent. În presă s-au scurs informații conform cărora Kash Patel și alți membri proeminenți din FBI îl critică în privat. Până și Mike Johnson, liderul republicanilor din Camera Reprezentanților, camera inferioară a Congresului SUA, a fost nevoit să îl contrazică direct pe președinte în fața presei.

Tot după acest punct au izbucnit și unele dintre cele mai mediatizate scandaluri ale celui de al doilea mandat al lui Trump de până acum: obsesia pentru Groenlanda, blocajul bugetar din octombrie, misiunile extrem de agresive ale ICE în orașe mari din state democrate, ș.a.m.d.

În acest context, deși suspiciunile că valul de controverse care se țin lanț și atacurile în toate direcțiile ar avea ca scop distragerea atenției de la dosarul Epstein nu pot fi confirmate oficial, cel puțin nu până în acest moment, trebuie ținut cont de faptul că întreaga carieră politică a lui Trump a fost construită pe principiul agresivității extreme în fața unei situații de criză. Este o strategie consacrată chiar de Steve Bannon, unul dintre primii aliați ai lui Trump și arhitectul campaniei din 2016 care l-a adus pe Trump la Casa Albă. Tot Bannon este cel care, în 2018, a dat acestei strategii numele după care este cunoscută până în prezent: “flood the zone”, care se bazează pe o idee simplă:

Atunci când te afli într-un moment de criză, nu încerci să o stingi, ci dimpotrivă, provoci cât mai multe altele. Printr-un flux constant de declarații șocante, conflicte, inițiative controversate și scandaluri succesive, presa și publicul ajung să alerge în zece direcții deodată. În acest haos controlat, nimeni nu mai are timp sau energie să urmărească un singur subiect până la capăt, să insiste, să sape. Scandalul real nu dispare cu adevărat, dar este îngropat de altele, care captează atenția și crește toleranța publicului pentru controverse.

Dacă presupunem că aceasta a fost strategia lui Donald Trump și în cazul Epstein, atunci ar părea că avem de-a face cu un eșec considerabil. În ciuda fluxului constant de controverse, democrații, minoritari în Congresul SUA, au reușit să strângă suficiente voturi de la republicani nemulțumiți pentru a iniția în Camera Reprezentanților un proiect de lege care să oblige DoJ-ul să publice, cu editări minime pentru protejarea victimelor, informațiile despre cazul Epstein pe care le deține. 

Trump s-a opus acestui proiect de lege până în ultimul moment, însă el și restul congresmenilor republicani au fost nevoiți să-și arate susținerea publică pentru publicarea dosarului, în final. Orice altceva ar fi fost un act de autodistrugere politică. Astfel, în data de 28 noiembrie, Camera Reprezentanților a votat în favoarea proiectului, cu 427 de voturi pentru și unul singur împotrivă – mai precis Clay Higgins, un republican din Louisiana și înfocat susținător al președintelui.

Termenul inițial pentru publicarea întregului dosar a fost de 30 de zile, adică până la 19 decembrie, dar Departamentul pentru Justiție a întârziat publicarea primei jumătăți a celor șase milioane de documente până la finalul lunii ianuarie, timp în care democrații din Congres au lansat acuzația că publicarea informațiilor este întârziată intenționat. 

• “„Legea a impus ca toate dosarele Epstein să fie făcute publice pe 19 decembrie 2025. Timp de 43 de zile, Departamentul de Justiție a întârziat publicarea, a selectat documentele după bunul plac — multe dintre ele fiind puternic redactate – totul pentru a ascunde adevărul și a amâna dreptatea pentru supraviețuitori” a declarat sâmbătă Chuck Schumer, liderul democraților din Camera Reprezentanților, citat de The Guardian.

Reprezentanții DoJ, pe de altă parte, au afirmat de la bun început că vor fi nevoiți să depășească termenul inițial de 30 de zile din cauza volumului inițial de informații care trebuie verificate și în unele cazuri anonimizate pentru a proteja identitățile victimelor, amintește CBS. 

Iar după aproape două luni de întârziere, s-a dovedit că verificarea datelor nu a fost oricum suficient de minuțioasă, fiindcă mii de documente au fost retrase luni deoarece conțineau informații personale sau care puneau în pericol victimele, scris CBC. Această situație ridică o nouă întrebare: este interesul lui Pam Bondi protejarea victimelor, sau protejarea președintelui.

În opinia lui Shri Thanedar, reprezentant democrat de Michigan în Camera Reprezentanților, această suspiciune justifică inițierea procedurii de impeachment în Congresul SUA împotriva lui Bondi, însă este neclar dacă va reuși să obțină voturile necesare pentru o astfel de inițiativă. Până la următoarele alegeri, republicanii controlează încă ambele camere ale Congresului.

În fine, indiferent în ce tabără îți pui încrederea în această nouă dezbatere, rămâne o ultimă întrebare evidentă: după tot calvarul din ultimele luni, cât de puternic au fost republicanii afectați de scandalul Epstein?

Este greu de estimat dacă publicarea celor mai recent desecretizate documente ar fi avut un impact diferit în decembrie, pentru că prea multe evenimente notabile au avut loc între timp – de la escapada dezastruoasă din Minneapolis, care s-a soldat cu moartea a doi cetățeni americani, la capturarea lui Nicolas Maduro și aparenta capitulare de la Davos pe tema Groenlandei, Trump a trecut prin mai multe evenimente istorice într-o lună și jumătate decât alți președinți în două mandate.