De ce Putin nu reușește să preia și restul regiunii Donețk / „Singura chestiune-cheie rămasă”

Secretarul de stat american Marco Rubio a numit rezolvarea problemei teritoriale reprezentate de regiunea ucraineană Donețk „singura chestiune-cheie rămasă” în discuție în cadrul negocierilor mediate de SUA pentru a pune capăt războiului. Rusia a răspuns, însă, că mai sunt și altele.

În timp ce negociatorii ruși și ucraineni urmează să se reunească din nou la Abu Dhabi, săptămâna viitoare, pentru tratative de pace mediate de administrația Trump, cel puțin o problemă fundamentală rămâne nerezolvată: soarta regiunii Donețk, explică The New York Times într-o amplă analiză.

De luni de zile, oficialii ruși au tot sugerat că Moscova nu va înceta luptele până când Ucraina nu va ceda cei 5.400 de kilometri pătrați din regiunea Donețk aflați încă sub controlul Kievului.

Secretarul de stat Marco Rubio, audiat miercuri în Senatul SUA, a declarat că problema regiunii Donețk a devenit „singurul punct rămas” din negocierile de pace care necesită atenție, menționând că „este în continuare un obstacol pe care nu l-am depășit”.

O zi mai târziu, însă, Moscova a contestat această afirmație. Consilierul de politică externă al Kremlinului, Iuri Ușakov, a afirmat că mai sunt și alte chestiuni care trebuie abordate, inclusiv garanțiile de securitate pe care țările occidentale le-au oferit Ucrainei.

Chiar și așa, este clar că fâșia de teritoriu din regiunea Donețk aflată sub control ucrainean se află în centrul negocierilor. Iar acest lucru a ridicat întrebarea: de ce președintele rus Vladimir Putin acordă o importanță atât de mare acestei zone, în comparație cu alte bucăți din teritoriul ucrainean pe care Moscova le revendică?

Simbolism și propagandă de stat

Încă de când Rusia a invadat Ucraina în 2014, Donețk a fost în centrul încercărilor Moscovei de a rupe și apoi anexa regiunea industrială din estul Ucrainei, predominant rusofonă, pe care Kremlinul o descrie ca fiind istoric rusească.

Rusia și-a construit o mare parte din propaganda de stat în jurul ideii salvării populației din regiunile Donețk și Luhansk, denumite colectiv Donbas. Rusia a reușit deja să preia controlul deplin asupra regiunii Luhansk.

În toamna anului 2022, Kremlinul a anunțat că a anexat patru regiuni ale Ucrainei: Luhansk, Donețk, Herson și Zaporojie.

Negociatorii ruși par să fi renunțat la pretenția de a prelua părțile din regiunile Herson și Zaporojie pe care Rusia nu le controlează deja. Dar dacă Kievul ar păstra și o parte semnificativă din Donețk, Putin s-ar putea confrunta cu reacții negative din partea elementelor naționaliste și pro-război din propria sa bază de susținători.

Porțiunea din regiunea Donețk pe care Ucraina o deține încă are o importanță simbolică. Aceasta include Sloviansk, orașul în care Moscova a declanșat, în 2014, ceea ce a numit o revoltă „separatistă” pro-rusă. Un eșec al Moscovei de a cuceri orașul, pe care propaganda rusă îl descrie ca fiind leagănul „Primăverii ruse”, după 12 ani de încercări, ar putea spori criticile venite din partea naționaliștilor pro-război.

Preluarea restului regiunii Donețk l-ar ajuta totodată pe Putin să construiască o narațiune a victoriei.

„Dacă poți obține la masa negocierilor ceva ce nu ai reușit să obții prin forță, atunci întrebarea referitoare la cine a câștigat războiul și cine a dictat termenii încheierii acestuia va avea un răspuns”, a declarat Alexander Gabuev, director al think tank-ului Carnegie Russia Eurasia Center din Berlin. „Nu va exista probabil nicio modalitate credibilă de a prezenta situația ca pe o înfrângere strategică a Rusiei și o victorie a Ucrainei”.

Putin știe că orice decizie a Kievului de a ceda teritoriul ar fi deosebit de controversată în interiorul Ucrainei, unde soldații mor pentru acel teritoriu de 12 ani, a adăugat Gabuev.

„Oamenii și-au vărsat sângele pentru asta”, a spus el. „Multe familii și-au pierdut persoanele dragi în luptele din Donbas. Iar acum îl cedezi? Este o bombă cu ceas sub unitatea Ucrainei”.

În comentarii făcute vineri, președintele ucrainean Volodimir Zelenski a spus că este pregătit să facă compromisuri pentru încheierea războiului, dar nu să compromită integritatea teritorială a Ucrainei.

În decembrie, Zelenski a declarat că este dispus să-și retragă trupele din partea regiunii Donețk controlată de Kiev și să transforme acele zone într-o zonă demilitarizată. Însă a precizat că Rusia va trebui să-și retragă forțele dintr-o porțiune echivalentă de teritoriu din Donețk.

„Formula Anchorage”

Pe măsură ce eforturile președintelui american Donald Trump de a media pacea au ajuns într-un impas vara trecută, administrația sa a lansat ideea unui schimb de teritorii care să implice Donețkul, în încercarea de a revigora negocierile cu Kremlinul.

Putin se agață acum de acea înțelegere.

Vara trecută, Steve Witkoff, trimisul special al lui Trump, s-a dus la Moscova cu această propunere. Răspunsul pozitiv al lui Putin a dus la organizarea summitului din august de la Anchorage, în Alaska.

Ce au convenit mai exact Trump și Putin în cursul acelui summit nu a fost făcut public. Dar de atunci liderii ruși au insistat, fără a da mai multe detalii, că orice acord de pace trebuie să respecte „spiritul de la Anchorage” sau „formula Anchorage”.

Expresia este considerată în general ca fiind o prescurtare folosită de Kremlin pentru înțelegerea pe care Putin a convenit-o cu Trump în Alaska: El ar opri războiul dacă Ucraina ar ceda restul Donețkului (și ar accepta o serie de alte cereri non-teritoriale).

Dar Zelenski nu a fost de acord. El a subliniat că Constituția Ucrainei interzice concesiile teritoriale fără organizarea unui referendum la nivel național.

Chestiunea a reapărut apoi într-o formă nouă, într-un plan în 28 de puncte elaborat toamna trecută de negociatorii americani, cu contribuția trimisului special al lui Putin, Kirill Dmitriev.

Planul propunea ca forțele ucrainene să se retragă din partea regiunii Donețk pe care o controlează și să se creeze o „zonă tampon neutră și demilitarizată”. Aceasta ar fi fost recunoscută internațional ca teritoriu rus, însă trupele ruse nu ar fi avut voie să fie desfășurate acolo.

După ce a acceptat oferta făcută de Trump în Alaska, Putin ar putea considera că orice abatere de la aceasta ar fi o înțelegere nedreaptă.

„Dacă ești Rusia și ți se oferă acest lucru, vei accepta că propunerea a fost retrasă?”, spune Sam Charap, un important politolog de la Rand Corporation.

Problema este că Ucraina nu a fost niciodată de acord, subliniază New York Times.

Fortificații și apă

Partea din regiunea Donețk pe care Ucraina o controlează încă este una dintre cele mai fortificate zone ale frontului, deoarece sistemele de apărare datează din 2014, înainte ca Rusia să lanseze invazia pe scară largă.

Iar pierderea acestor fortificații ar face Ucraina mai vulnerabilă la orice viitor atac rusesc, au afirmat unii analiști, poziționând Moscova în mod favorabil pentru a lansa o nouă invazie în cazul în care acordul de pace eșuează.

Orașul Donețk, capitala regiunii Donețk, aflat sub ocupație rusă, a fost afectat anul trecut de o criză severă a apei și continuă să se confrunte cu probleme legate de penuria de apă.

Un canal care alimenta regiunea cu apă, cunoscut sub numele de Canalul Siverski Doneț-Donbas, a fost distrus la începutul invaziei pe scară largă din 2022. Acesta pornește totodată la nord-est de Sloviansk, pe teritoriul încă controlat de Ucraina.

Vladimir Putin a fost întrebat despre aceste probleme privind lipsa de apă în timpul conferinței sale anuale din decembrie. El a explicat că principala sursă de captare a apei se află pe un teritoriu care este „din păcate încă sub controlul inamicului”.

Liderul rus a spus că problema ar putea fi „fundamental rezolvată” odată ce „acest teritoriu va fi sub controlul forțelor noastre armate”.