Totul s-a închis: Cum supraviețuiește cel mai mic oraș din Republica Moldova
Republica Moldova are 66 de orașe, fiecare cu propria istorie. Dar niciunul nu se apropie de povestea orașului Frunză, din raionul Ocnița – cea mai slab populată localitate urbană din țară. Oficial, are 581 de locuitori. Oamenii spun, însă, că numărul real e și mai mic.
Cu aproximativ o sută de ani în urmă, pe acest loc exista doar un cătun modest. Totul s-a schimbat în anii ’60, odată cu industrializarea sovietică, când aici a fost construit combinatul de zahăr. În jurul fabricii au apărut blocurile de locuințe, școala, grădinița, casa de cultură și infrastructura urbană, iar Frunză a devenit, în scurt timp, un centru industrial important al raionului Ocnița. Cu toate acestea, din 1979 până astăzi, Frunză a pierdut peste 75% din populația sa.
„Astăzi, avem doar clasele primare. Doar doi profesori lucrează. Înainte era aglomerat. Pe toate trotuarele, pe toate ulițele. Orașul nostru este multinațional. La noi locuiesc ucraineni, ruși, moldoveni, chiar și câteva familii de romi avem”, a declarat profesorul de matematică Vasile Maister.
„Mă miră faptul că încă mai avem vreo 50 de copii. De la 1 la 18 ani avem vreo 50 de copii. Orășelul nostru este unul bătrân. Din acest considerent, avem mulți copii încă”, a spus profesoara de biologie și chimie.
Populația a început să scadă dramatic după prăbușirea economică de după destrămarea URSS. Un moment critic a fost închiderea fabricii de zahăr, principalul angajator local.
„- Eram într-o stare de dezvoltare. Mergea totul foarte bine, se construia, se făcea totul, era o perspectivă de viitor.
– Când s-a oprit dezvoltarea? Ce n-a mers?
– Iată de când au venit și au stricat fabrica. Și duceau totul prin toate părțile. S-a destrăbălat totul”, a comentat profesorul de educație fizică, Vladimir Gropa.
„Cei mai mulți au plecat în Capitală, la Chișinău. Mulți au plecat în Ucraina. Alții au plecat în Rusia. Dar și avem o parte din oameni care au plecat în Europa. Mai ales tinerii, foștii mei elevi”, a adăugat profesorul de matematică, Vasile Maister.
Totuși, nu toți aleg să părăsească orașul. Alexandru are 33 de ani și a decis recent să se mute cu traiul aici.
„- De ce ați ales anume Frunză?
– Îmi place, e curat, e liniștit. E normal aici, e o viață ușoară. Avem totul, dar e cam scump față de regiune, e cam scumpă apa. În rest, totul e normal, este gaz, lumină, toate comoditățile„, – a povestit locuitor al or. Frunză, Alexandru.
Primarul de Frunză spune că localitatea riscă să dispară treptat, iar ideea unei amalgamări voluntare cu satele din apropiere nu găsește, deocamdată, susținerea populației.
„Era un oraș crescut într-un câmp, în jurul căilor ferate, apoi în jurul fabricii de zahăr. Atunci s-a populat orașul. Au venit specialiști. Atunci au apărut și școala, spitalul. Totul mergea spre dezvoltare. Am vrea să dezvoltăm orașul, dar, totuși, în primul rând, oamenii vor locuri de muncă, pe care aici nu le avem. Totul s-a închis aici. Două fabrici, un spital, chiar și două stațiuni de cale ferată și o trecere peste calea ferată”, a spus primarul de Frunză, Arcadie Bejan.
Frunză a atins cel mai mare număr de locuitori în anul 1979, când urbea număra peste două mii de persoane.