Acordul comercial UE–Mercosur, relansat și împins spre ratificare după peste 25 de ani de negocieri, este prezentat de susținători ca un pas major pentru exporturile europene și pentru accesul la o piață combinată de sute de milioane de consumatori. În culise însă, miza este mult mai mare decât tarifele vamale: UE încearcă să recupereze teren strategic în America de Sud, într-o regiune în care China a devenit principalul actor economic, iar Rusia și-a extins influența politică și informațională.

În România, acordul a ajuns rapid în colimatorul partidelor pro-Kremlin, care îl atacă prin reflex propagandistic, nu prin analiză: aceeași schemă prin care orice inițiativă UE este prezentată ca “dictat”, “colonie” sau “vânzare a intereselor naționale”.

Un acord “despre comerț” care este, de fapt, despre putere

Oficial, Comisia Europeană descrie acordul ca o extindere a accesului pentru exportatorii europeni și o consolidare a legăturilor politice cu America Latină. Mercosur este deja al zecelea partener comercial al UE în comerțul cu bunuri, iar potențialul de creștere este considerabil.

Însă analizele geopolitice făcute chiar la nivelul Parlamentului European sunt explicite: acordul trebuie înțeles pe fundalul:

• presiunilor economice și politice ale Chinei în regiune,
• amenințărilor și operațiunilor Rusiei (inclusiv dezinformare),
• “fracturării” ordinii internaționale după invazia Ucrainei.

Cu alte cuvinte: UE încearcă să construiască o punte comercială și strategică cu America de Sud înainte ca regiunea să devină, complet, un teritoriu de influență economică asiatică și o zonă vulnerabilă la penetrarea politică rusă.

De ce deranjează China: Mercosur e “terenul” pe care Beijingul a crescut

Mai multe rapoarte și analize arată că influența Chinei în America de Sud a explodat prin comerț, infrastructură și achiziții de resurse. Un studiu al FGV Europe subliniază creșterea masivă a comerțului China–America Latină (de la începutul anilor 2000 până în prezent), ceea ce a transformat Beijingul în actor central în regiune.

Acordul UE–Mercosur transmite un mesaj direct: Europa vrea să revină ca putere comercială și normativă. Și, implicit, să reducă dependența de lanțuri de aprovizionare dominate de China.

Această idee este formulată și în termeni direcți în presa de specialitate: pentru oficiali europeni, acordul are o miză geopolitică, inclusiv reducerea dependenței UE de China.

De ce deranjează Rusia: acordul întărește axa UE–America Latină într-un moment de război și sancțiuni

Pentru Moscova, acordurile care conectează statele emergente la UE sunt problematice dintr-un motiv simplu: reduc spațiul de manevră pentru alianțe “anti-occidentale” și limitează capacitatea Rusiei de a exploata tensiunile dintre blocuri.

Studiul Parlamentului European despre acord subliniază explicit dimensiunea de contracarare a amenințărilor pe termen scurt din partea Rusiei și a presiunilor geopolitice exercitate de puteri autocratice.

UE și instituțiile sale au o strategie explicită de întărire a rolului internațional al euro ca monedă de rezervă și de tranzacție, iar liderii europeni au cerut acțiuni în această direcție în 2025.

Mai mult, BCE notează că aliniamentele geopolitice influențează moneda în care se facturează comerțul internațional, mai ales după invazia Rusiei în Ucraina și în contextul sancțiunilor. Asta înseamnă că extinderea zonelor comerciale ale UE poate produce efecte reale asupra utilizării euro în lume.

Prin urmare, “globalizarea euro” poate fi văzută ca un efect strategic secundar: mai mult comerț cu UE → mai multe tranzacții în euro → creștere graduală a rolului monedei europene în regiuni unde până acum dominau dolarul și yuanul.

În ianuarie 2026, presa internațională arată că statele UE au făcut pași concreți spre acord, dar opoziția — mai ales din partea fermierilor și a unor guverne — rămâne puternică, în special din motive agricole și de mediu.

De ce propaganda anti-UE din România “latră” la acord

Pe fond, acordul lovește exact în punctele pe care propaganda pro-rusă le vânează constant:

1. Consolidarea UE ca actor global, inclusiv economic și geopolitic.
2. Reducerea dependenței de China, ceea ce contrazice narativele “lumea nouă” pro-Beijing.
3. Extinderea influenței europene într-o zonă pe care Rusia o preferă volatilă și anti-occidentală.

Astfel, nu e nevoie de argumente reale: pentru partidele putiniste e suficient să repete “Bruxellesul ne ia suveranitatea” — aceeași placă pusă pe orice proiect european, de la PNRR la sancțiunile pentru Rusia.

UE joacă la nivel mare, România nu se împiedică în zgomotul creat de partidele putiniste

UE–Mercosur nu e doar un acord de tarife. Este o mișcare de reașezare geopolitică într-o lume în care:

• China extinde dominanța economică în Sudul Global,
• Rusia exportă instabilitate și propagandă,
• iar Europa caută să-și apere autonomia strategică.

Iar în timp ce statele mari din UE discută despre industrie, piețe și influență globală, România riscă să rămână captivă în dezbaterea redusă la scandal și slogan — alimentată de aceia care au tot interesul ca UE să pară slabă, disfuncțională și “străină”.