Rectorul Universității București, Marian Preda, explică motivele reale ale tentativei de desființare a Universității din Cahul: Dan Perciun, recompensează un coleg de partid

Rectorul Universității București, Marian Preda, a explicat vineri care sunt motivele reale ale tentativei de desființare a Universității din Cahul, prin absorbirea acesteia în Universitatea Tehnică din Moldova – o inițiativă ce a provocat un scandal în Republica Moldova. Rectorul Marian Preda a arătat că această comasare ridică semne mari de întrebare din cauza momentului ales, dar și pentru că ar duce la comasarea unei universități cu domenii sociale la una cu domenii tehnice.

Marian Preda, care a condus și o comisie prezidențială în mandatul lui Traian Băsescu, dă o cheie politică de citire a mișcării propuse de Ministerul Educației din Republica Moldova și arată că ministrul Dan Perciun îl recompensează astfel pe un rector.

”Răspunsurile la întrebările anterioare sunt, de fapt, secretul lui Polichinelle pentru cei care cunosc învățământul superior și relațiile politice din Republica Moldova”, a scris el, arătând că rectorul universității din Chișinău care ar urma să absoarbă universitatea din Cahul s-a înscris în partidul de guvernământ PAS ”pe modelul unor rectori parlamentari din România, astfel încât s-a creat un statut privilegiat pentru el și pentru UTM în relație cu Ministerul Educației”.

”Rectorul UTM este unul foarte competent, dar are deja 9 – 10 ani în funcție și, conform legii actuale, nu mai are dreptul la încă un mandat. Deși fusese ales parlamentar, a renunțat la poziție în favoarea unui alt coleg de partid. În aceste condiții, decizia ministrului de a comasa cele 2 universități dă impresia că recompensează cedarea mandatului de deputat pentru un coleg de partid”, a scris Marian Preda.

Postarea integrală a rectorului Marian Preda:

Democrație și autonomie universitară versus autocrație prin universități „de partid și de stat” – cazul Republicii Moldova și tendința de a repeta greșelile României
PREAMBUL
În timp ce lumea privește uimită bătălia globală dintre democrație și autoritarism, dintre puterea celor mulți bazată pe decizii colective, reguli impersonale și control reciproc al puterilor în stat și puterea unei singure persoane impusă prin argumentul forței și permanentizată prin lipsa controlului social și a contestației din partea opoziției adesea inexistente, în spațiul românesc de pe ambele maluri ale Prutului sunt propriile dispute locale, adesea ignorate, între democrația (de-)clamată public mai mult din interesul de a avea acces la resursele UE și autoritarismul moștenit prin socializare de la regimurile anterioare, în special de la cel comunisto-stalinist.
Permanentizarea pe funcție a multor rectori în România s-a făcut cu concursul clasei politice (din care unii deja făceau parte) prin schimbarea legii educației (trecerea de la mandate de 4 ani, la mandate de 5 ani și numărarea lor de la zero) sau prin șmecherii precum întreruperea mandatelor de rector pe perioada unor scurte mandate de ministru ori schimbarea denumirii unei universități ca urmare a unei fuziuni cu o universitate mai mică. Toate acestea sunt de neconceput în cele mai multe țări ale UE, dar au fost ignorate sau tolerate la noi având o justificare legală. Pentru puținele universități cu rectori apolitici, cu vocație europeană și democratică, problema a fost percepută ca gravă, dar exterioară și tolerabilă atât timp cât nu erau afectate și ele în mod direct. În fond democrația nu a fost continuă la scara istoriei, ea a supraviețuit în enclave și a fost redescoperită și perfecționată în lumea modernă, fără a fi scutită de contestări și atacuri nici în prezent.

PROBLEMA SPECIFICĂ

În ultimele zile mi s-a semnalat, atât informal, cât și formal, instituțional, în calitate de rector al UB, că în Republica Moldova se încearcă desființarea Universității de Stat „Bogdan Petriceicu Hașdeu” din Cahul care să fie absorbită de Universitatea Tehnică din Moldova (UTM), o echivalentă de la Chișinău a „Politehnicilor” din România.
Practic, îmi cere să exprim o poziție a Asociației „Seniorii Ligii Studenților” în numele căreia îmi scrie domnul avocat Antonie Popescu, unul dintre cei care au contribuit în trecut în calitate de consilier prezidențial, la înființarea Universității de Stat din Cahul, inițial o facultate transfrontalieră – extensie a Universității din Galați – facultate înființată cu acordul președinților din România, Republica Moldova și Ucraina.

Spre deosebire de România, autoritatea Ministerului Educației din Republica Moldova asupra universităților este mult mai mare, resursele acestora fiind sub autoritatea ministerului, admiterea fiind centralizată și locurile bugetate repartizate de la minister, contractele de muncă ale cadrelor didactice fiind pe perioadă determinată de maxim 5 ani etc.
Parcurgerea documentelor de mai sus relevă următorele:
– Ministerul Educației din Republica Moldova a lansat în dezbatere publică în această perioadă (26.12 – 9.01, sic!!) propunerea de desființare a Universității de Stat din Cahul prin includerea ei în Universitatea Tehnică din Moldova.
– Rectorul Universității din Cahul fusese abia ales pentru un nou mandat acum două luni și fusese confirmat și lăudat de Ministerul Educației.
– Argumentele Ministerului Educației țin de eficientizarea activității și includ promisiunea de a investi în plan local pentru, conform ministrului Perciun (de altfel, un ministru foarte bine pregățit, cu studii serioase în străinătate), „Întrebarea este cum facem ca în 5, 10 și 15 ani la Cahul să existe un centru universitar puternic, atractiv, pentru studenții din întreg sudul Republicii Moldova?… Centrul universitar rămâne. Campusul rămâne, studenții rămân, profesorii rămân. Dispare ștampila și funcția de rector. Dar va fi un prorector de la Cahul în cadrul Universității Tehnice”.
– Aici apare prima întrebare: prin disparitia postului de rector și mutarea controlului la Universitatea Tehnică, se eficientizează activitatea? Cum, în ce fel, când? S-or fi pricepând mai bine inginerii din Chișinău, de la UTM, la specializările socio-umaniste (Limba și Literatura Română, Limba Engleză, Drept, Pedagogie, Contabilitate, care reprezintă peste 90% dintre studenții de la Cahul decât actualii profesori din Cahul și din Galați)?
– Rectorul Igor Șarov, de la cea mai mare universitate din Republica Moldova, Universitatea de Stat din Moldova, una comprehensivă cu specializări similare cu cele de la Cahul, ca și multe alte personalități din Republica Moldova și din România, printre care președintele Academiei Române, prof. univ. Ioan-Aurel Pop și membrii Prezidiului Academiei de Stiințe a Republicii Moldova pledează, de asemenea, pentru păstrarea Universității din Cahul ca universitate regională și proiect important internațional transfrontalier.
– Avocatul Antonie Popescu propune chiar o „eficientizare” a Universității din Cahul prin transformarea ei într-o extensie a Universități „Dunărea de Jos” din Galați, partenerul actual din proiect, universitate aflată la doar 60 km de Cahul și nu la 160 – 170 km, precum UTM. Dumnealui menționează exemplul Universității de Stat „Grigore Țamblac” din Taraclia, aflată într-un raion locuit predominant de etnici bulgari, vecin cu Cahulul, înființată în 2004 și care avea, în 2022, doar 150 de studenți (de naționalitate bulgară, ucraineană și „moldovenească”) ce studiau la 6 specialități din domeniul științelor pedagogice. În urma reformei educației din 2022, urma să fie comasată cu Universitatea Pedagogică „Ion Creangă” din Chișinău, dar a evitat comasarea după intervenția președintelui bulgar pe lângă conducerea Republicii Moldova fiind transformată în filială a universității „Anghel Kanchev” din Ruse, Bulgaria. Acordul cu autoritățile de la Sofia a fost aprobat de Guvernul de la Chișinău în ședința din 23 octombrie 2022.

PROBLEMA REALĂ ȘI POZIȚIA MEA.

1. Am aplaudat în 2022 inițitiva Republicii Moldova de desființare a universităților mici, ineficiente și nerelevante, chiar dacă nu a fost implementată până la capăt. Personal, cred că și România trebuie să facă asta cât mai urgent cu universitățile mici și foarte mici care să fie desființate, comasate sau lăsate în seama bugetelor locale/județene. Este clar că Universitatea din Cahul nu poate fi eficientă cu aproximativ 1.000 de studenți și trebuie eficientizată, dar și menținută ca universitate cu rol regional și transfrontalier semnificativ.
2. Întrebările firești, aici, sunt: a) „De ce a apărut urgența comasării acum și nu mai devreme?” și b) „De ce cu Universitatea Tehnică din Moldova și nu cu cea din Galați, mai apropiată ca domenii, deja implicată prin istoric și prin prezent cu profesori (pe modelul Taraclia – Ruse) sau, dacă se dorea o mare universitate din Chișinău, de exemplu, cu Universitatea de Stat din Moldova, care este comprehensivă și are deja profesori specializați pe domeniile de la Cahul?”.
3. Răspunsurile la întrebările anterioare sunt, de fapt, secretul lui Polichinelle pentru cei care cunosc învățământul superior și relațiile politice din Republica Moldova.
a) Rectorul UTM s-a înscris într-un partid pro-european (care a câștigat, din fericire, ultimele runde de alegeri) pe modelul unor rectori parlamentari din România (cei mai mulți tot ingineri de profesie), astfel încât s-a creat un statut privilegiat pentru el și pentru UTM în relație cu Ministerul Educației.
b) Rectorul UTM (care îi urmează tatălui său, un reputat academician și fost rector al UTM în perioada 1992 – 2015 – vezi postarea din 3.12.2025 a rectorului USM (https://www.facebook.com/share/p/1AeDLshrvt/ ) este unul foarte competent, dar are deja 9 – 10 ani în funcție și, conform legii actuale, nu mai are dreptul la încă un mandat. Deși fusese ales parlamentar, a renunțat la poziție în favoarea unui alt coleg de partid. În aceste condiții, decizia ministrului de a comasa cele 2 universități dă impresia că recompensează cedarea mandatului de deputat pentru un coleg de partid.
c) Experiența României, ca și a altor țări, arată că eternizarea în funcția de rector a acelorași persoane diminuează adaptabilitatea la nou a universităților respective și a sistemului de învățământ superior în ansamblul său; nu este întâmplător faptul că legiuitorul din Republica Moldova, ca și cel din România, a statuat ca principiu maximum 2 mandate. Căutarea și folosirea unor „portițe legale” este nu doar imorală, ci și contraproductivă instituțional.
5. Comasarea UTM cu Universitatea din Cahul ar mai mai asigura un avantaj enorm pentru UTM: includerea fără acreditare în lista de specializări a unor domenii din zona științelor socio-umane care sunt deja acreditate la Cahul (https://admiterea.usch.md/specialitati/) și vor putea fi, ulterior, deschise și la Chișinău în cadrul noii universități. Astfel, interesul mai redus pentru unele domenii inginerești va fi compensat la UTM prin programe de Drept, de Economie/Contabilitate, Istorie, Administratie Publică, Business, Pedagogie, Limba și Literatura Română sau de Limba Engleză care, însă, vor dubla sau tripla programe similare deja existente la Chișinău în cadrul USM și ASEM. Și cum locurile se atribuie de la minister…
Situația ar fi similară cu cea din România, unde mai multe universități politehnice au acum numeroase programe din domenii socio-umane. Personal, sunt adeptul concurenței și nu îmi fac probleme privind numărul de candidați la Universitatea din București care nu a scăzut, ci a crescut pe măsură ce științele sociale căutate (Drept, Psihologie, Administrarea Afacerilor etc.) au intrat și în universitățile tehnice. Doar că banii de la buget care finanțează astfel de programe de proastă calitate la programele nou-înființate sunt luați de la studenții mult mai buni care ajung la taxă la universitățile comprehensive; fondurile puține de la buget sunt date în aceleași domenii la programe nou-înființate la care intră ultimii admiși la bacalaureat. O fi corect pentru acești tineri, o fi echitabil?
I-am cunoscut direct pe mulți dintre cei care propun comasarea ca și pe unii dintre cei care sunt împotriva ei. Și actualul ministru al Educației din Republica Moldova, ca și rectorul UTM sunt oameni de ispravă, buni manageri, pro-europeni. Sper să înțeleagă că poziția mea este principială, instituțională, nu personală. Personal nu aș avea o problemă să văd că pe unele funcții publice rămân pentru mai mult de 2 mandate astfel de persoane de calitate, competente. Problema dovedită de-a lungul istoriei este că excepția devine regulă, de ea, de puterea absolută, beneficiază nu doar cei competenți și morali ci și cei incompetenți, iar„puterea absolută corupe absolut”. De aceea democrația are nevoie de schimbarea decidenților și de controlul puterii. Regula este întotdeauna mai importantă decât cazurile particulare. Și cele două regulile puse în discuție aici sunt: număr limitat de mandate la funcțiile publice alese și alocarea locurilor și, implicit, a finanțării de la buget pe specializări în funcție de competențele universităților și de valoarea candidaților, nu preferențial.
Voi reaminti în final o celebră afirmație a filosofului și omului politic britanic Edmun Burke, ideea care m-a determinat să iau atitudine și de această dată: „Pentru ca răul să triumfe este suficient ca oamenii de bine să nu facă nimic.”.
Deocamdată comasarea despre care vorbim nu este decisă, este doar o propunere aflată în consultare publică la care îmi aduc și eu contribuția, așa cum am fost invitat, inclusiv prin acest text. Poate că se vor găsi soluții mai echitabile, mai bune pentru toată lumea și, mai ales, mai valide democratic. Am ținut să trag acest semnal de alarmă pentru că este esențial pentru orice democrație ca politicul să fie ținut cât mai departe de educație. Republica Moldova, dacă mi se permite un sfat, trebuie să întărească autonomia universităților față de Minister așa cum se întâmplă în mai mare măsură în România, dar fără să copieze tocmai șmecheriile mioritice care politizează parțial unele universități și le aduc unele avantaje și privilegii rectorilor angajați politic cu prețul diminuării autonomiei reale a lor și, implicit, a universităților pe care le conduc. Chiar dacă astfel de practici au fost tolerate sau ignorate de partenerii europeni nu înseamnă că sunt moral acceptabile, ci că sunt tocmai acele cauze pentru care România mai are drum de parcurs până să devină o democrație solidă și consolidată.
Întrucât educația este cheia pentru a construi o astfel de democrație consolidată și rezilientă, iar liderii ei de maine, actualii studenți și tineri profesori, sunt formați în mediul academic de la care învață principiile și practicile democrației , îi rog pe decidenții politici din Republica Moldova să le dea un bun exemplu acestor tineri și societății în general și să nu repete greșelile României în privința relației dintre universități și clasa politică.