Eleonora Cercavschi: „Cazaci înarmați au intrat în școli, au terorizat copiii, au împușcat în școala din Grigoriopol”
Eleonora Cercavschi este directoarea Liceului „Ştefan cel Mare şi Sfânt” din Grigoriopol. De aproape 20 de ani elevii acestei scoli sunt nevoiți să treacă zilnic prin una din vamele transnistrene. Pentru a putea învăța materia de studii în limba română, cei aproape 200 de elevi sunt transportați cu patru autocare din Grigoriopol la Doroțcaia. Dascălul a apărat întotdeauna dreptul elevilor ei de a învăţa în limba română şi este admirată pentru forţa intelectuală cu care i-a încurajat şi pe colegii ei să nu cedeze în momentele grele. Doamna profesoară spune că a devenit de nevoie luptătoare, pentru că ţine la adevăr şi la demnitate.
Eleonora Cercavschi: „Ziua de 2 martie se asociază cu un sentiment de bucurie și cu un sentiment de tristețe, pentru că anume pe data de 2 martie Republica Moldova a aderat la Organizația Națiunilor Unite și tot în ziua ceea s-au unit forțele care au fost împotrivă ca țara noastră să se dezvolte, să ia un parcurs european, au început războiul și este trist, pentru că au murit mulți oameni. Acest eveniment este scăldat în sânge și noi, cei care suntem martori ai acelor evenimente, suntem obligați să respectăm acei oameni care s-au jertfit pentru ca țara noastră să fie una prosperă. Acei care până mai ieri, chipurile, ne-au fost frați, „frații mai mari” au fost împotriva dezvoltării limbii și a țării noastre. Este regretabil faptul că s-a lovit în copii. Nu știu dacă vreodată au să fie iertați sau dacă este bunul Dumnezeu, credem toți, văd că construiesc biserici, nu cred că Dumnezeu poate să ierte așa ceva. În copii nu se lovește, pentru că copilul este acea ființă care nu este vinovată cu nimic.”
Europa Liberă: Cum a fost perturbat procesul educațional?
Au fost arse manualele la Școala nr. 19, au fost arestați profesori, au fost arestați directori, au fost amenințați
Eleonora Cercavschi: „A fost ceva de groază ceea ce s-a întâmplat începând din ‘92 încoace în Transnistria. Primele instituții care au avut de suferit au fost școlile. Cazaci înarmați au intrat în școli, au terorizat copiii, au împușcat în școala din Grigoriopol. Este instituția în care s-a împușcat în fiecare literă în grafie latină față de copii, față de profesori. Au fost arse manualele la Școala nr. 19, pe atunci era în Bender, au fost arestați profesori, au fost arestați directori, au fost amenințați. Și după aceasta, celelalte instituții au cedat ușor-ușor. Nu-mi aduc aminte să fi luptat vreun spital, nu-mi aduc aminte să fi luptat vreo instituție.”
Europa Liberă: Ați depășit acele necazuri?
Eleonora Cercavschi: „S-au ameliorat cât de cât, dar nu le-am depășit. Dacă din 2002 și până astăzi noi facem naveta aproximativ 200 de copii – aproximativ 200 de copii avem în școală pe parcursul anilor - și facem naveta de la Grigoriopol. Acum, de trei ani de zile, s-au adăugat copiii de la Butor și Tașlîc, adică copiii aceștia circulă 25 de kilometri într-o parte și 25 de kilometri înapoi, 50 de kilometri zilnic ca să ajungă la școală, înseamnă că dornici de a învăța în grafie latină, de a învăța în limba română sunt. Și asta este o dovadă. Existența acestor școli și decizia CEDO dovedește și avem un argument convingător că pentru limba română în Transnistria s-a luptat și că doritori de a învăța această limbă sunt și vor fi. Altceva e că se bagă frică în oameni, altceva e că nu mai are populația acolo acces la presa liberă, altceva că se vorbește doar în limba rusă și în toate instituțiile sunt obligați toți angajații să vorbească în limba rusă, ca în timpul sovietic, fac lecții cu angajații din miliție, procuratură ș.a.m.d., unde le interzice categoric de a vorbi altă limbă decât doar limba rusă, cu toate că știm că sunt declarate trei limbi de stat, dar ca atare nu este așa. Dacă vezi în fața clădirii miliției transnistrene drapelul Transnistriei și drapelul Rusiei, noi despre ce vorbim? Trebuie să recunoaștem toată lumea că acest teritoriu este ocupat de Rusia.”
Europa Liberă: Dvs. interacționați cu mai multă populație din stânga Nistrului - și cu părinții copiilor, și când mergeți după cumpărături la piață, în magazine -, credeți că este o diferență între nivelul și felul cum gândesc autoritățile și cum gândesc simplii cetățeni?
Eleonora Cercavschi: „Este diferență, dar din ceea ce văd e tot mai mic și mai mic numărul de oameni care gândesc altfel. Populația este foarte săracă. Pur și simplu le-au băgat în urechi oamenilor că, chipurile, acolo totul este ieftin, că pensiile și salariile sunt mai mari. În realitate nu este așa, pensiile sunt mai mici decât în Republica Moldova, maximum acolo primesc 1.500 de ruble transnistrene. Unica ce-i, noi știm care este problema cu gazele, care este tot ceva artificial și se plătește mai ieftin, dar asta până la un timp oarecare vor fi lucrurile acestea.”
Europa Liberă: Populația se identifică mai mult cu Federația Rusă sau cu Republica Moldova?
Eleonora Cercavschi: „Este foarte greu să vă răspund la această întrebare. Marea majoritate a populației din Transnistria sunt cetățeni ai Republicii Moldova cu acte în regulă și noi n-am știut până la alegerile din anul trecut câți cetățeni sunt acolo, dar, iată, datorită oficialităților care sunt azi la conducere – au venit cum au venit la conducere – ne-au dovedit că în Transnistria sunt foarte mulți cetățeni ai Republicii Moldova. Înseamnă că sunt dornici de a avea această cetățenie și de a purta acest pașaport în buzunare. E altceva ce face presa, ce fac autoritățile. Nu cred să nu fie soluții de a atrage această populație - Doamne ferește nu trebuie război! - prin diferite modalități pașnice.”
Europa Liberă: Dar de ce această percepție că doar Rusia le dorește binele?
Eleonora Cercavschi: „Păi, în fiecare zi, oamenii primesc această informație, altă informație nu au.”
Europa Liberă: Dar ei trăiesc în realități și ei pot confrunta informația?
Eleonora Cercavschi: „Dar nu putem. Eu de foarte multe ori aduc în școală elevilor exemplul: Tarzan care a fost om, dar nu știa să vorbească. Din ce motiv? Pentru că l-au educat cine? Lupii! Aici iarăși: cine educă? Parcă vorbim cu oamenii de acolo, ei încearcă să perceapă altceva, dar dacă nu are informația, omul nu poate, creierul lui este deja atrofiat. Ei își doresc altceva. Dacă partea dreaptă a Nistrului ar oferi altceva, atunci marea majoritate și-ar dori acest altceva. Dar ce am în vedere altceva? Niște lucruri mai atractive pentru viața omului.”
Europa Liberă: Pentru Dvs., cât de realistă rămâne a fi șansa reunificării celor două maluri ale Nistrului?
Furia poporului nu poate să o oprească nimeni
Eleonora Cercavschi: „Eu nu văd o altă ieșire. Mai degrabă sau mai târziu lucrul acesta se va întâmpla. Nu știm câți ani vor mai trece, dar totul depinde de malul drept, adică da, și de malul stâng, pentru că noi știm ce forțe sunt acolo, noi știm că este armata ș.a.m.d., dar furia poporului nu poate să o oprească nimeni și atunci când poporul se va înfuria și va vrea altceva, dar pentru ca să vrea altceva, autoritățile de aici trebuie să fie sincere. Sincere! În fruntea poporului oricărei țări cine trebuie să stea? Un conducător cu demnitate, un exemplu al națiunii trebuie să stea în frunte, dar când iese un conducător care vorbește minciuni și-i pare că nimeni nu mai pricepe, când un partid socialist care ar trebui să fie alături de oamenii săraci, liderii lui sunt cei mai bogați... Păi cum poți tu să fii în pielea celui sărac dacă tu te afli în atâta avere, în atâta avuție, în atâta bine? Cum poți să răsufli cu același aer? Este imposibil! Acesta este un fals pe care poporul totuna îl pricepe.”
Europa Liberă: Această regiune ar trebui să beneficieze de un statut special, un statut aparte? Cetățenii ce zic despre viitorul lor?
Eleonora Cercavschi: „De ce ar trebui, iaca, de ce ar trebui ca să beneficieze de un statut aparte? Eu, fiind acolo, aflându-mă de ani de zile în Transnistria, de ce ar trebui, pentru ce, cine trăiește acolo, ce națiune care nu are loc pe pământ trăiește în Transnistria? Sunt ruși. Rușii au țara lor? Au! Da, noi îi primim, poftim, au școli, au presă, au televiziuni, poftim, trăiți cu noi, nicio problemă. Sau aceiași ucraineni, poftim, trăiți cu noi, nicio problemă. Eu nu văd de ce le-ar trebui acest statut, nu văd.”
Europa Liberă: Dvs. cunoașteți bine, există acest format de negocieri „5+2”, acum se discută că negociatorii ar trebui să deschidă coșul politic, iar coșul politic înseamnă acordarea unui statut acestei regiuni.
Eleonora Cercavschi: „Nu este necesar, nu are nimeni nevoie de acest statut, de acest statut are nevoie numai un număr foarte mic de oameni cointeresați în niște lucruri nu chiar cinstite față de oameni. De foarte multe ori directorii acestor instituții cu predare în limba română din Transnistria am cerut să fim cât de cât implicați în aceste discuții, pentru că nu poate să simtă nimeni mai bine decât noi, cei care trăim acolo, ceea ce se întâmplă. Nu poate să vină unul din America, Germania sau chiar din Rusia să simtă ceea ce simte omul, nu poți să duci tratative doar cu Krasnoselski, de exemplu, pentru că Krasnoselski dorește altceva. Trebuie să fie oameni simpli care doresc o schimbare cu adevărat.”
Europa Liberă: Dvs. sunteți cea mai indicată să vorbiți despre demnitate și umilință. Despre dvs., profesorii din stânga Nistrului, se zice că ați avut și aveți cea mai mare demnitate. Iar pe de altă parte, totuși trecerea prin acele puncte de control vă umilește?
Eleonora Cercavschi: „Da, suntem zilnic umiliți, dar cea mai mare reușită a mea, poate și a altora, este când îl faci pe dușman să se închine în fața ta. Mie mi se pare că eu am reușit. Trecând prin Grigoriopol, prin localitatea Grigoriopol, foarte mulți din cei care au ținut arma în ‘92 împotriva mea acum se salută cu mine și mă respectă, unii chiar mi-au și zis: „Bravo! Pe așa cale a trebuit să mergem. Noi am luptat și cu ce ne-am ales? Noi suntem lipiți pământului de săraci, dar cineva și-a luat puterea, acum și-a făcut republică și acum sunt cineva”. Este foarte multă lume de aceasta. Cu lumea trebuie de vorbit. Eu nu cred că nu se poate ca Republica Moldova să transmită un post de radio, de televiziune peste Nistru, pur și simplu, nu se dorește acest lucru.”
Europa Liberă: Rămâneți pesimistă, optimistă?
Eleonora Cercavschi: „E clar lucru că optimistă! Văd viitorul, unul foarte frumos, inclusiv pentru Republica Moldova, pentru că odată și odată oamenii o să înțeleagă că așa nu se mai poate. Minciuna are picioare scurte.”
Europa Liberă: Dar reîntregirea celor două maluri ale Nistrului ar îndepărta sau ar apropia Moldova de UE, mai greu sau mai ușor de Uniunea Europeană?
Eleonora Cercavschi: „Mai ușor! Mai ușor, pentru că dispare acest conflict. Dar Uniunea Europeană ce vrea? Vrea o țară integră, o țară fără conflicte.”