NATOME: noul NATO dorit de Trump
Iată însă că secretarul de stat Mike Pompeo caută acum cu insistență să “vândă” aliaților această idee a lui Trump de transformare a NATO în “NATOME”. Trump a spus chiar că a vorbit cu secretarul general NATO Jens Stoltenberg și că acesta s-a arătat foarte entuziast ("very excited"), ceea ce Stoltenberg nu a confirmat.
Deocamdată, va fi greu pentru aliați să accepte o asemenea propunere. Ideea lui Trump n-a fost discutată astăzi la reuniunea de la Bruxelles a Comitetului Militar al NATO. Discuția de azi a fost mai ales despre viitorul misiunii NATO de pregătire și antrenare a forțelor armate din Irak.
Înainte de asta, Stoltenberg s-a întâlnit azi cu regele Abdullah al Iordaniei, iar apoi cu vice-ministrul de externe al Irakului, Abdul Karim Hashim Aboualgus.
Problema cu o eventuală implicare mai mare a NATO în Irak și în Orientul Mijlociu ar fi una de statut. NATO nu poate interveni în afara frontierelor sale, dacă unul din membri nu este atacat. Unele intervenții care au jonglat cu carta fondatoare sunt încă dezbătute juridic, cum a fost intervenția în Iugoslavia, pentru a proteja minoritatea albaneză din Kosovo, în 1999.
În schimb, în 2001, după atacurile din 9/11 de la New York, NATO și-a propus sprijinul in Afganistan într-o totală legalitate, dat fiind că unul din membri -- SUA -- fusese atacat și că în virtutea Articolului 5, atunci când se întâmplă asta se consideră că toți membrii sunt atacați. Problema atunci a fost doar că George Bush nu a acceptat propunerea NATO, așa că intervenția militară în Afganistan a fost una a SUA. NATO a ajuns în Afganistan abia în anul următor, în 2002, după fuga talibanilor și când, in urma unei conferințe internaționale, s-a căutat reconstruirea țării.
În Irak, însă, NATO nu are decât o forță redusă, de circa 500 de oameni, proveniți din acele țări membre, din cele 29 ale Alianței, care au dorit să participe la misiune. Militarii NATO în Irak n-au participat niciodată la operațiuni militare, ci sunt acolo doar pentru a antrena forțele locale. În aceste condiții, a propune o lărgire majoră a atribuțiilor NATO în Orientul apropiat pare nerealist, iar acronimul NATOME, care conține "Atom", este cel puțin rău inspirat.
În plus, o prezență militară străină necombatantă în zonă ar servi de fapt interesele regimului iranian, care s-ar putea declara amenințat. Așa cum stau lucrurile acum, regimul a fost zdruncinat de omorârea neprevăzută de către SUA a generalului Qassem Soleimani și de uriașa gafă a regimului care a constat în doborârea avionului ucrainean de pasageri, urmată de minciuni și tergiversări.
O forță militară occidentală suplimentară în zonă sub numele neinspirat de NATOME ar servi de fapt, pentru moment, intereselor regimului teocratic, milenarist și apocaliptic de la Teheran.