Abandonată și singură, Ucraina continuă să lupte, protejând Occidentul laș de Putin
Analiză THE TELEGRAPH via Rador: În vreme ce încă unul dintre termenele-limită pentru încheierea războiului auto-impuse de Trump se pierde în zări, el pare mai interesat de terenurile de golf din Florida și de proiectarea unor ipotetice nave militare care să-i poarte numele decât de confruntarea realității amarnice a războiului din Ucraina. Ucraina care între timp continuă lupta izolată, fără resurse suficiente și tot mai abandonată de aceia care pretindeau odinioară că se vor așeza fermi în calea tiraniei de la Est – când ei de fapt se adăpostesc de mașinăria de război a lui Vladimir Putin în spatele bastionului de sacrificiu pe care-l reprezintă Ucraina.
Într-o parodie grotescă a valorilor creștine, Putin a ales Crăciunul pentru a-și intensifica atacurile asupra civililor. Rachetele și dronele Rusiei lovesc deliberat rețeaua electrică a Ucrainei, aruncând locuințele oamenilor în întuneric și frig, în voia viforului siberian care mătură întreaga țară. Nu vorbim aici de pagube colaterale, ci de strategie. Manualul acesta l-am putut studia eu însumi în Siria, acolo unde suferința civililor a fost exploatată pentru a se menține un dictator la putere mult după data lui de expirare. Putin a deprins temeinic acea lecție.
Realitatea e acum izbitor de clară: Europa constituie ultima speranță pentru oprirea campaniei de cucerire a lui Putin acolo unde a ajuns ea acum. Dacă va fi ca Ucraina să supraviețuiască în calitate de țară suverană, atunci acel lucru i se va datora faptului că europenii au optat să treacă la fapte.
Unii încă se mai agață de iluzia că Putin va fi satisfăcut și se va opri pe frontiera NATO. Acea convingere e totuna cu ignoranța deliberată. Ignorarea Memorandumului de la Budapesta din 1994 prin care Rusia îi garanta securitatea Ucrainei. Ignorarea minciunilor sfruntate ale lui Putin din 2022, când pretindea că manevrele din Belarus sunt doar exerciții, cu câteva săptămâni înainte de a lansa invazia propriu-zisă. A-l crede pe dictator acum înseamnă a ignora fiecare dintre lecțiile istoriei recente.
Deci, ce-i de făcut? În cel mai rău caz, Europa trebuie să ajute Ucraina măcar să-și protejeze civilii. Infrastructura civilă e protejată de Convențiile de la Geneva, însă Rusia o atacă necontenit. Apărarea antiaeriană nu înseamnă escaladare; înseamnă protecție. Europa are capacitatea necesară, are avioanele, are armele și are oamenii pentru a apăra infrastructura vitală a Ucrainei, trebuie numai să opteze să le folosească.
Și atunci, de ce nu există nici un demers serios din partea premierului Starmer și a „coaliției de voință” europene de a impune zone de interdicție aeriană deasupra unor ținte civile esențiale, cel puțin pe parcursul acestei ierni? Putin înțelege forța și știm că exploatează slăbiciunea. El știe că avioanele noastre invizibile F-35 n-au a se teme de rachetele lui antiaeriene cu rază lungă: avioane americane și israeliene mai puțin sofisticate n-au întâmpinat nici o problemă deasupra Iranului, cu apărarea lui antiaeriană furnizată de ruși.
Am văzut deja cum reacționează Putin la amenințarea credibilă cu arme occidentale cu adevărat avansate, mai ales rachetele de croazieră Tomahawk. S-a scandalizat, a protestat, și Trump a bătut în retragere. Dacă ar fi primit Zelenski atunci vreo o mie de rachete Tomahawk, mă îndoiesc că Ucraina s-ar mai fi aflat acum într-o asemenea dificultate.
În vreme ce televiziunile transmit mai departe vocile soldaților epuizați și ale civililor terorizați în adăposturi de bombardamentele nocturne, liderii europeni par mulțumiți să-și ia un răgaz de la război de Crăciun. Dar războiul nu ține sărbătorile. Dacă Putin ar fi avut vreo fărâmă de bun simț, ar fi declarat un armistițiu, fie și numai pentru 24 de ore. N-a făcut-o și n-o va face.
Fapt care nu ne lasă de ales. Fie Europa își găsește curajul moral de a acționa, fie se afundă și mai adânc în declinul moral. Protejarea civililor, menținerea încălzirii pornite pe perioada iernii și anularea capacității Rusiei de a teroriza populația din aer – acestea nu constituie incitare la război, ci politică responsabilă.
Dacă Ucraina cade, Europa îi va urma la rând. Noi vom fi dat greș, iar istoria va nota, încă o dată, că tirania a avansat din cauză că democrațiile au ezitat.