Alexandru Tănase: „ПОЛК ПОБЕДЫ”, în marș pe listele PAS

PAS și-a finalizat alcătuirea listelor electorale. Am spus-o și cu alte ocazii, dar o repet acum mai răspicat ca niciodată: pe mine, ca cetățean, nu mă interesează viitorul politic al PAS, atât timp cât viitorul meu, al copiilor mei și al acestei țări nu depinde de acest grup.

Pe locul 16 al în lista PAS a fost inlcusă Maria Acbaș – o persoană cunoscută publicului ca fiind un discipol al cercului ideologic al lui Mark Tkaciuk, promotor al moldovenismului primitiv, al retoricii anti-românești și al Congresului Civic. Doamna Acbaș, care sărbătorea ziua de 9 mai alături de neo-imperialiștii putiniști, face parte dintr-un registru ideologic care nu lasă loc de echivoc în ceea ce privește orientarea sa valorică.

Ironia istoriei face ca, pe locul 15 al listei PAS, să se afle domnul Lilian Carp, o figură care s-a revendicat constant din zona unionistă. Cât de confortabil se simte oare acesta alături de un exponent al valorilor lui Mark Tkaciuk? Desigur, întrebarea este una retorică.

Domnul Igor Grosu se justifica recent, referindu-se la acest astă situație scandaloasă: „Orice om merită o a doua șansă.” Este o afirmație generoasă, dar care cere și o minimă rigoare. Dacă doamna Acbaș merită o a doua șansă (inclusiv cu votul meu), de ce nu ar merita-o și fostul său șef, eminența cenușie a regimului Voronin, Mark Tkaciuk? În acest caz, cu ce drept moral îl mai criticăm pe Ion Ceban pentru reciclarea unor elemente staliniste în pro-europeni, din moment ce PAS – partid declarat proeuropean – face exact același lucru?

După cinci ani de guvernare, PAS a ras tot ce exista pe dreapta politică. La umbra acestui partid, care controlează „tot ce mișcă-n țara asta”, domină spațiul mediatic și beneficiază de sprijin financiar consistent din partea UE și a României, a devenit imposibil ca alte forțe politice proeuropene să devină relevante. Am fost cu toții puși în fața unui șantaj politic cinic: ori PAS, ori Moscova. Orice alternativă a fost îngropată sub aceeași paradigmă binară, falsă. În consecință, ori taci și închizi ochii la derapaje democratice, aroganță și impostură, ori ești imediat etichetat drept trădător sau „utilist” al Kremlinului.

Ajungem din nou să fim prizonierii unui partid care confundă votul popular cu un certificat de infailibilitate. Să nu-mi spună cineva că așa ceva este normal. Este o situație frustrantă, în egală măsură dureroasă și revoltătoare.

Dar, în calitate de om întreg la minte, care și-a dedicat întreaga carieră publică cauzei emancipării naționale, simt nevoia să formulez două întrebări firești:

1. Dacă PAS dorește să atragă electoratul rusofon, chiar nu ați reușit să găsiți, în toată țara, un vorbitor de limbă rusă cu viziuni proeuropene, care să nu simtă nevoia de a defila, de 9 mai, la memorial, alături de Tkaciuk, scandând ostentativ: „Спасибо деду за победу”?

2. În această situație, cum aș putea eu, împreună cu copiii mei și cu toți cei apropiați mie din punct de vedere valoric, în mod conștient și nesilit de nimeni, s-o trimit cu votul meu în Parlament… pe Maria Acbaș?

Cu titlu de concluzie, domnilor de la PAS: Evanghelia după Matei ne amintește limpede: „Nu puteți sluji lui Dumnezeu și lui Mamona.” În viață – și cu atât mai mult în politică – nu te poți închina la doi zei. Trebuie să alegi.

Nu știu câte voturi vă va aduce doamna Maria Acbaș. Probabil, mai puține decât pragul necesar pentru un mandat de deputat. Dar ceea ce putem estima, cu mai multă certitudine, este cât veți pierde. Odată cu voi, riscăm să pierdem și noi. Și aceasta este, de fapt, partea cea mai dureroasă.

O situație mizerabilă și, din păcate, profund nedemnă.