August – luna bilanțurilor simbolice
Festivitățile organizate cu acest prilej – evenimente culturale, literar-artistice și editoriale – azi debutează Bookfest Chișinău - Salonul Internațional de Carte, reluat după o pauză de doi ani, cauzată de pandemie – induc un sentiment de solidaritate internă și de comuniune cu românii de peste Prut, într-un moment în care războiul din Ucraina ne amintește cât de fragilă e pacea și siguranța în această parte de lume.
Sărbătoarea Limbii Române în Republica Moldova încununează o lună august plină de semnificații și învățăminte, pe care istoria dramatică a secolului XX le transmite generațiilor de azi.
Mergând cronologic, dinspre prezent spre trecut, începem prin a spune că la 30 august 2022, a murit Mihail Gorbaciov. Îi datorăm destrămarea Uniunii Sovietice și prăbușirea sistemului comunist mondial. „Omul providențial”, cum i s-a spus, Gorbaciov a calificat agresiunea lui Putin în Ucraina drept „un act de trădare”.
La 8 august 2022 s-au împlinit 14 ani de la războiul Rusiei împotriva Georgiei. S-a întâmplat după summit-ul NATO de la București din aprilie 2008: Georgia și Ucraina au solicitat să li se ofere aderarea la Alianța Nord-Atlantică, dar au fost tratate cu un refuz politicos, însoțit de vagi promisiuni de viitor. În consecință – afirmă oficialii de la Tbilisi și Kiev – Putin s-a simțit „liber” să atace Georgia și să anexeze Osetia de sud. Intervenția diplomatică energică a Statelor Unite și UE a oprit tancurile rusești la câțiva kilometri de Tbilisi.
În general, luna august ne aduce aminte de obiceiul Rusiei de a declanșa războaie cărora se laudă ulterior că le-a pus capăt. Ocupă teritorii, apoi fixează condiții de pace.
Pactul Ribbentrop-Molotov, încheiat de Uniunea Sovietică și Germania hitleristă la 23 august 1939, au stabilit zonele de ocupație în Europa între cele două imperii totalitare. Doi ani mai târziu a urmat o încleștare între cei doi foști „parteneri”. Uniunea Sovietică și-a însușit propagandistic victoria asupra lui Hitler, ignorând contribuția celorlalți membri ai coaliției anti-naziste: Statele Unite și Marea Britanie.
Comuniștii din „țările frățești” au imitat mistificările rușilor. La București, regimul Ceaușescu vorbea despre „insurecția antifascistă și antiimperialistă din 23 august 1944” – devenită Zi Națională a României socialiste –, înfăptuită, chipurile, de comuniști, deși meritul înlăturării lui Antonescu revine integral Regelui Mihai și partidelor politice democratice, care au încercat astfel să salveze țara de un dezastru total. În Basarabia sovietizată, „operațiunea specială” Iași-Chișinău a devenit și ea o „zi a eliberării”, de unde își trag sevele și politicienii pro-putiniști de azi din Moldova.
Agresiunea Rusiei în Ucraina se desfășoară în unul din fostele „teatre de război” din cea de-a doua conflagrație mondială, de aceea se fac multe comparații între cele două masacre. Analiștii internaționali consideră că în luna august curent s-a produs o decantare a înțelesurilor Occidentului în raport cu războiul din Ucraina, o schimbare de optică: dacă în primele luni ale agresiunii se vorbea de susținerea Ucrainei în fața invaziei, azi se spune: vom ajuta Kievul pentru victorie. „Ucraina este pavăza Europei, Ucraina este scutul lumii civilizate”, declară înalții demnitari de la Bruxelles și liderii țărilor membre. „Ajutând Ucraina, ne ajutăm pe noi”, afirmă și Jens Stoltenberg, secretarul general NATO.
August e luna în care se prăbușesc statuile sovietice în Ucraina și în Țările Baltice. În Republica Moldova nu se întâmplă același lucru (ar fi prea mult pentru „indulgența” și inerțiile locului…), dar și aici autoritățile pledează pentru reziliență în fața crizelor provocate de agresiunea rusească în Ucraina. Guvernarea lasă deoparte precauțiile, pe care mulți le-au considerat pe drept cuvânt exagerate, și începe să conștientizeze că Moldova trebuie apărată: militar, economic, energetic… căci vine iarna cu „provocările” ei.
Nu se mai vorbește doar despre neutralitate constituțională. Maia Sandu, Igor Grosu, Natalia Gavriliță accentuează asupra consolidării capacităților militare ale Moldovei, ca mijloc de descurajare a unei agresiuni. „Neutralitate nu înseamnă demilitarizare”, spune și ministrul de Externe, Nicu Popescu.
Apărarea, rezistența începe însă prin identificarea valorilor care unesc o societate. Discursul pacifist nu mai este suficient, recursul la generozitatea moldovenilor, care au oferit adăpost refugiaților ucraineni, sună frumos și nobil, dar nu poate ține loc de strategie, de viziune globală a unui stat.
Guvernarea de la Chișinău declară că integrarea europeană reprezintă „proiectul de țară” al actualei generații, este ideea ce poate uni societatea moldoveană. În discursul său din 27 august, de Ziua Națională a Republicii Moldova, președinta Maia Sandu a mers mai departe, a insistat pe libertate, ca valoare supremă, și pe independență ca șansă de a a-ți alege destinul fără teama că cineva, o putere străină, cotropitoare, își va impune voința, cum a fost de atâtea ori în istoria acestui năpăstuit ținut.
Republica Moldova are nevoie de un amplu proces de educație, care ar trebui să înceapă chiar de mâine, 1 septembrie, și nu doar pentru elevi. Întreaga națiune ar trebui băgată într-o sală de clasă, în care să re-învețe alfabetul (latin) al demnității și al adevăratei identități naționale și europene.
Punctele de vedere exprimate în acest acest articol nu reprezintă neapărat poziția postului de radio Europa Liberă.