Larisa Turea: Este un festival mai sobru ca alte dăți, cu filme care pun mari probleme sociale
Europa Liberă: Vorbim despre cel mai mediatizat și cel mai prestigios festival de film din lume, Festivalul de la Cannes. Sunteți prezentă acolo și vorbim despre a șaptea artă, peste 100 de filme urmează să fie proiectate, parte din ele deja au fost și vizionate în cele 10 de zile ale festivalului. Să ne povestiți Dvs. despre atmosfera de acolo.
Larisa Turea: „Este o atmosferă mult mai echilibrată ca alte dăți, sunt mult mai puține petreceri glamouroase, sunt mult mai puține paiete, chiar și pe covorul roșu lumea urcă cu mai multă sensibilitate, cu mai multă modestie. Chiar am asistat în seara de ceremonie de lansare la acest spectacol extraordinar, unde nu am văzut toaletele de odinioară, totul a fost în limitele decenței, dar vreau să vă spun că este un festival mai sobru și, din punctul de vedere al tematicii, sunt filme care pun mari probleme sociale, sunt foarte multe filme despre moarte, sunt foarte multe filme intime, niște albume de familie. A început cu o comedie muzicală, comedia „Annette”, cu actori extraordinari și continuă tot așa. Eu sunt aici al 25-lea an, deci de un sfert de secol vin la acest festival ca invitat din partea Republicii Moldova...”
Europa Liberă: Dar este a 74-a ediție?
Larisa Turea: „Este a 74-a ediție, dar eu am fost și la ediția a 50-a, a unei jumătăți de secol de cinema și pot să compar deja unele lucruri. Astăzi a fost o zi mai specială, pentru că am avut două filme din zona noastră. Este vorba de filmul „Arest la domiciliu” al lui Aleksei Gherman Jr., cel care merge pe urmele tatălui său, foarte aplaudat, ovaționat aici pentru „Hrustaliov, mașina mea!”, un autor de film aplaudat pe toate continentele. Să știți că juniorul nu este mult prea departe, deși nu are densitatea imaginii, densitatea emoțiilor părintelui său genial, totuși i-a reușit să țină sala în suspans timp de două ore și a fost ovaționat. În sfârșit, vorbim despre ce se întâmplă astăzi în Rusia, cu acest „Arest la domiciliu”, unde un disident, un profesor universitar este acuzat de returnare de fonduri, numai pentru că a îndrăznit să-l ridiculizeze pe primarul orașului. Sunt foarte multe teme interesante. Al doilea film care a stârnit un val de emoții a fost filmul unei tinere românce, care este și româncă, și belgiană, și mexicană, Teodora Mihai, un film foarte interesant, un detectiv care mie, de exemplu, îmi amintea și de „Baltagul” lui Mihail Sadoveanu, dar, în același timp, și de „Capra cu trei iezi”, unde o mamă își caută fiica dispărută și este nevoită să lupte de una singură cu un cartel mafiot, cu neîncrederea față de vecini, să se simtă singură, pentru ca la urmă să descopere că o singură coastă din cele 50 de cadavre găsite îngropate într-un pustiu mexican corespunde ADN-ul cu cel al său.
Este un film tulburător, un film care la fel a fost aplaudat, dar sunt și multe filme muzicale. Îmi pare bine că am văzut un film memorial despre o formație muzicală de rock, „The Velvet Underground”. Sunt mai multe filme românești pe care le vom vedea mai departe, ca niciodată este o prezență masivă românească aici, ceea ce mă bucură. E vorba de Cristian Mungiu, care este președintele juriului la Săptămâna Criticii, una din secțiunile paralele, foarte aplaudate, foarte așteptate. Aici, la secțiunea Săptămâna Criticii, am văzut un film foarte interesant, un film dinamic, un film tânăr. Este un mare număr de debutanți în acest festival și autoarea acestui film, „Robust”, este la fel debutantă, dar să știți că tinerii astăzi au deja o dexteritate în a organiza ecranul foarte deosebită, foarte sensibilă. La fel și Teodora Mihai, este o dexteritate pe care unii adulți deja nu o au. Dar vorbeam de filmul „Robust”, care îl are pe afiș pe Gérard Depardieu, care n-a reușit să vină aici la festival, în schimb ne-a trimis un mesaj video de salut. Un actor îmbătrânit, îmi amintea foarte mult de Dumitru Cara-Ciobanu, actorul nostru, care n-a reușit să îmbătrânească, dar am văzut ceva aici în această lehamite de lume, în această dorință de a-și îneca toate problemele în pahar, l-am văzut pe Dumitru Cara-Ciobanu. Sunt încă câteva filme românești în program, vom vorbi de ele mai târziu, când le vom viziona și ceea ce vreau să spun e că, într-adevăr, după un an de regim în care festivalul nu s-a ținut, este o mare bucurie să fiu aici din nou și să plâng, uneori, în sala de cinema.”
Europa Liberă: Și ați spus că nu au mai fost îmbrățișări, că se poartă mască, că accesul se face cu confirmarea permiselor de sănătate. Asta, cel mai probabil, pe fundal de pandemie care încă mai dă bătăi de cap?
Larisa Turea: „Da, se întâmplă multe lucruri destul de stranii. Bunăoară, ca niciodată, palatul este înconjurat de patrule înarmate până în dinți, sunt controlate, mereu verificate aceste certificate de vaccinare. Una din colegele mele care a venit de la București nu a reușit să-și printeze certificatul de vaccinare și este nevoită să facă testul la fiecare două zile, se face testul aici gratuit chiar la palat. Tot la palat este deschis și un centru de vaccinare, dar care este cu plată pentru cei care n-au reușit s-o facă mai înainte.”
Europa Liberă: Bine, dar oricum am reținut din presă că peste 20 de mii de persoane sunt acreditate la acest Festival de Film de la Cannes și de asta cel mai probabil precauție maximă pentru ca toată lumea să fie în siguranță?
Larisa Turea: „Da. Directorul festivalului, Thierry Frémaux, la fiecare proiecție iese și ne spune să respectăm această criză sanitară, să ne punem măștile și zice că unii jurnaliști deja au început să trimită fotografii la stafful festivalului, denunțându-i pe cei care nu poartă masca în sala de proiecție. Eu sunt foarte cuminte, foarte ordonată, am certificatul, deja nu mai este ierarhia ecusoanelor ca înainte, ne programăm electronic, avem bilete electronice și e mult mai simplu, deși tot sunt cozi în fața sălilor de proiecție, pentru că e încă la început, mai multă lume este invitată decât sunt capacitățile sălilor.”
Europa Liberă: Mulțumim mult pentru aceste vești de acolo, de la Festivalul de Film de la Cannes, vă așteptăm și cu altă informație până în ziua când vom afla câștigătorii.
Larisa Turea: „Mulțumesc foarte mult! Da, și poate vorbim și despre Kirill Serebrennikov, care are un film și din nou nu i s-a permis să vină la festival. De asta și ziceam că acest film al lui Aleksei German Jr., „Arest la domiciliu”, de fapt, este și despre Kirill Serebrennikov, este despre cum este să fii disident într-o țară ca Rusia.”