Drepturile omului în regiunea transnistreană: „Cine mă va apăra?”
Bună ziua, dragi ascultători! Sunt Lina Grâu și va prezint astăzi, la microfonul Europei Libere, emisiunea Dialoguri transnistrene.
Din sumarul ediţiei:
Drepturile omului în regiunea transnistreană – o problemă majoră semnalată în raportul anual al Departamentului de Stat al SUA privind respectarea drepturilor omului în lume. Locuitorii din stânga Nistrului spun că nu se simt protejați și nu au unde să-și caute dreptatea, iar un avocat din regiune vorbește despre cele mai grave încălcări care au loc în stânga Nistrului. Primul caz de condamnarea a unui milițian din regiunea transnistreană pentru răpiri de persoane în Republica Moldova, și un alt caz de răpire, de data aceasta cu ecouri internaționale, a fostului judecător ucrainean Nicolai Ceaus.
***
Pentru început, o sinteză a principalelor evenimente ale săptămânii trecute:
Ministerul Sănătății de la Chișinău spune că Rusia este dispusă să ofere Republicii Moldova ca ajutor umanitar 182.000 de doze de vaccin Sputnik V, dintre care 62.000 doze vor fi repartizate regiunii transnistrene. Donația rusească a fost anunțată de liderul socialiștilor moldoveni, fostul președinte Igor Dodon, care a vizitat Moscova împreună cu liderul de la Tiraspol, Vadim Krasnoselski. Atunci, Dodon spunea că donația va sosi în Republica Moldova săptămâna trecută și că decizia trimiterii vaccinelor a fost luată de președintele rus Vladimir Putin la cererea sa și a președintei parlamentului moldovean, Zinaida Greceanîi. Până la 7 aprilie în Republica Moldova fuseseră vaccinate peste 51.500 (51.574) de persoane, iar în regiunea transnistreană – doar 1150 de medici au primit vaccinul.
Chişinăul transmite 10 la sută din donațiile de medicamente și echipamente medicale, inclusiv cele venite pe linia NATO, regiunii transnistrene. Tiraspolul însă prezintă în presă aceste donații ca venind direct din partea Organizației Mondiale a Sănătății. Șefa departamentului de sănătate de la Tiraspol, Cristina Albul, spune că mulți medici ezită să se vaccineze cu AstraZeneca și Pfizer pentru că știu că există promisiunea pentru vaccinul rusesc Sputnik V. Aproape 44.500 de persoane s-au infectat în regiunea transnistreană de la începutul pandemiei, iar 989 de oameni au murit, la o populație estimată la puțin peste 300 de mii de locuitori. Regiunea transnistreană este pe locul doi după incidența îmbolnăvirilor în Republica Moldova, fiind depășită doar de municipiul Chişinău.
Aflat la Moscova, liderul transnistrean Vadim Krasnoselski a declarat că „scenariul retragerii pacificatorilor ruși din Transnistria este imposibil în acest moment”. Krasnoselski spune că pacificatorii „nu sunt omuleți verzi” și o forță militară, ci sunt „oameni care mențin pacea, care nu admit moartea populației pașnice și care creează platforma pentru viitoarele negocieri”. „În Moldova există în continuare atacuri extremiste asupra noastră, revanșismul nu a dispărut nicăieri, iată de ce pacificatorii trebuie să-și facă treaba”, a declarat Krasnoselski presei de la Moscova. Chişinăul a cerut în repetate rânduri retragerea trupelor ruse din regiunea transnistreană, dar și transformarea misiunii militare de pacificare de pe Nistru, dominată de Rusia, în una civilă cu mandat internațional.
Jurnaliștii ruși l-au întrebat pe liderul transnistrean dacă regiunea ar fi capabilă să respingă un eventual atac armat din partea Chişinăului. „Să nu aveți nicio îndoială în acest sens!”, a răspuns Vadim Krasnoselski, subliniind că „Transnistria este pașnică, dar are armată care este capabilă să-și apere țara”.
Armata ucraineană spune că nu va lansa o ofensivă împotriva separatiștilor susținuți de Rusia din estul Ucrainei și a acuzat Moscova că folosește „șantajul și intimidarea cu forța militară” pentru a înrăutăți situația, în contextul temerilor crescânde legate de o escaladare majoră a conflictului. Declarația vine după ce Kremlinul a respins apelurile occidentale de a-și retrage trupele masate la granița cu Ucraina. Fotografii, imagini video și alte informații sugerează mișcări importante de unități rusești care stau în apropiere de granițele ucrainene și în interiorul Crimeii. Kievul și Moscova se acuză reciproc de recenta creștere în intensitate a ostilităților dintre separatiștii pro-ruși și forțele guvernamentale ucrainene din estul Ucrainei.
Polonia a comemorat la 10 aprilie a 11-a aniversare a prăbușirii avionului prezidențial polonez care încerca să aterizeze la Smolensk, în Federația Rusă. În catastrofa aviatică și-au pierdut viața 96 de oameni, inclusiv președintele polonez Lech Kaczynski, soția lui și mulți politicieni de frunte care mergeau la o ceremonie la locul masacrului de la Katyn, din timpul celui de-al doilea război mondial. Prăbușirea a fost pusă oficial pe seama vremii nefavorabile și a greșelilor de pilotaj, dar mulți polonezi neîncrezători în ancheta rusească cred că adevăratele cauze ar fi altele.
Uniunea Europeană și-a exprimat îngrijorarea față de perchiziția de domiciliu, reținerea și interogatoriul la care a fost supus redactorul-șef al publicației ruse iStories, Roman Anin. Într-o declarație de presă, Peter Stano, purtător de cuvânt al Serviciului de Acțiune Externă al UE, a făcut de asemenea apel la autoritățile ruse să își onoreze obligațiile la nivel intern și internațional și să respecte libertatea presei. Apropiații ziaristului Roman Anin spun că acțiunea forțelor de ordine ar fi legată de efortul lui profesional de a dezvălui fapte de corupție la nivel înalt, inclusiv în anturajul președintelui Putin.
Poliția rusă a arestat mai mulți medici care ceruseră permisiunea de a-l consulta pe liderul de opoziție rus Alexei Navalnîi, după ce acesta a fost transferat la dispensarul penitenciarului unde este închis. Alexei Navalnîi a intrat în greva foamei cerând tratament medical adecvat după ce a acuzat durere în zona coloanei și a picioarelor. Numeroși lideri occidentali au cerut eliberarea necondiționată a liderului de opoziție rus și au promis să continue încercările de a-i aduce în fața justiției pe cei răspunzători de otrăvirea lui cu substanța neurotoxică Novicioc.
***
Raportul Departamentului de Stat american privind respectarea drepturilor omului în lume în 2020 scoate în evidență deteriorarea imaginii în multe țări. În capitolul despre Republica Moldova, inclusiv regiunea transnistreană, se vorbește despre tortura practicată de angajați guvernamentali, despre violența împotriva femeilor și despre probleme grave legate de independența justiției.
Legat de regiunea separatistă Transnistria, documentul amintește printre altele dispariții forțate puse la cale de „autorități”, termen pus între ghilimele, cazuri de tortură și de rele tratamente, crude, inumane și degradante de care se fac vinovate aceleași „autorități”.
Se mai vorbește de existența unor deținuți politici, de limitarea gravă a libertății de expresie, libertății presei și internetului, amenințări cu violența, arestări și trimiteri în instanță nejustificate ale jurnaliștilor, cenzura și blocarea de site-uri pe internet, procese de calomnie, și limitarea substanțială a libertății de adunare pașnică și de asociere. Mai sunt amintite limitarea gravă a libertății de mișcare, incapacitatea cetățenilor de a-și schimba în mod pașnic guvernul prin alegeri libere și corecte, acte serioase de corupție, impunitatea actelor de violență domestică precum și violențele și amenințările cu violența împotriva membrilor comunității LGBT, și criminalizarea conduitei sexuale consimțite între adulți de același sex.
În contextul încălcărilor semnalate în raportul privind respectarea drepturilor omului în lume, corespondenții noștri în regiunea transnistreană au întrebat oamenii întâlniți în stradă la Tiraspol și Bender dacă au simțit că le-au fost afectate vreodată drepturile și ce mecanisme de a se apăra au la îndemână.
Vox populi:
- Nu am încercat să-mi apăr drepturile, dar sunt foarte multe încălcări, a tuturor drepturilor, chiar și a dreptului la viață. Ne-au luat și libertatea, mereu stăm cu frica în sân și ne întrebăm ce va fi mai departe. Ba pâinea s-a scumpit, ba celelalte produse.
- La mine totul a fost bine, nu am avut situații de care să mă plâng.
- Mi-a fost încălcat dreptul la libera circulație.
- Unde să mă plâng? Mi s-au încălcat drepturile atunci când mi s-a calculat pensia – am stagiu de muncă de 30 de ani, dar mi-au calculat o pensie de doar 1200 de ruble. Și nu pot demonstra nimănui nimic – am apelat la o mulțime de instanțe.
- Cred că fiecăruia i s-a întâmplat să-i fie încălcate drepturile. Dar eu nu cred că cineva mă poate apăra, sincer. Care apărare, cine mă va apăra?
- Ne sunt încălcate drepturile prin creșterea prețurilor. Dar cum să ne apărăm când aici e un singur comandant, așa iese. Shiriff e singurul – a ridicat prețurile, și gata. Monopolistul e la comandă. Dar oamenii… ce pot face ei? L-au închis pe unul care ridica oamenii și mai mult nu are cine, pentru că toți se tem. Toată lumea rabdă și tace. Și până când va fi asta, nu știu…
***
Săptămâna trecută Curtea de Apel Bălți a menținut decizia primei instanțe prin care un fost colaborator al miliției transnistrene a fost condamnat la 15 ani de detenție pentru răpirea și torturarea unui cuplu din raionul Florești. Este prima condamnare definitivă de către instanțele din Republica Moldova a unui milițian din regiunea transnistreană pentru aplicarea torturii. Instanța de judecată a dispus încasarea în beneficiul celor două victime a sumei de 20 de mii de euro cu titlu de prejudiciu moral. Tamara Grăjdeanu are detalii:
Fostul colaborator al structurilor de forță din stânga Nistrului, Andrei Samonii, a fost condamnat la 15 ani de închisoare pentru violarea domiciliului, răpirea și torturarea unui cuplu din raionul Florești.
În primăvara anului 2015, cele doua persoane au fost luate cu forța din propria gospodărie și duse cu luntrea peste Nistru, la așa-zisul comisariat de poliție din orașul Camenca. Acolo au fost bătute și reținute pentru câteva zile pe motiv că ar fi furat doi iepuri. După 5 ani, în ianuarie 2020, autoritățile moldovene au reușit să-l rețină pe unul din învinuiți, lucru care le-a permis anchetatorilor să reia investigațiile și să finalizeze cauza, remarcă avocatul Promo-LEX, Pavel Cazacu.
Andrei Samonii este primul angajat al miliției din regiunea transnistreană condamnat la detenție de o instanță din dreapta Nistrului pentru răpire de persoane. Avocatul Pavel Cazacu crede că această premieră este încurajatoare pentru victimele care încă își caută dreptatea, inclusiv pentru anchetatorii care instrumentează astfel de cazuri:
„Acest dosar, această sentință de condamnare demonstrează tuturor că se poate - pot fi combătute, poate fi realizată o anchetă eficientă, și persoanele responsabile pedepsite corespunzător. Mai ales, este important prin faptul că dă o speranță victimelor torturii, dar și a altor abuzuri grave, că drepturile lor vor fi remediate, vor fi repuși în drepturi, iar persoanele responsabile vor fi în final trase la răspundere.”
Reprezentanții Promo-LEX spun că le sunt cunoscute zeci de cazuri de răpire a cetățenilor moldoveni în stânga Nistrului care așa și nu au finalitate. În consecință, impunitatea încurajează și mai mult abuzurile, sugerează avocatul Pavel Cazacu. El crede că autoritățile au la îndemână suficiente pârghii legale pentru a acționa și ar trebui să depună mai mult efort:
„Sunt și multe alte cazuri grave care s-au produs și, cu regret, ele se opresc cumva la o anumită fază care nu este logică, la faza de urmărire penală.”
Autoritățile nerecunoscute de la Tiraspol consideră condamnarea lui Andrei Samonii o decizie politizată.
Ion Manole, directorul executiv al Promo-LEX, atrage atenția că regimul din stânga Nistrului a invocat mereu „motivarea politică” atunci când apărătorii drepturilor omului au încercat să se implice în cazurile de abuz și nerespectare a drepturilor omului în regiunea transnistreană.
Din 2015, avocații Promo-Lex au interdicție de aflare în stânga Nistrului și, momentan, nu există nicio instituție națională sau internațională care ar monitoriza situația drepturilor omului în regiunea transnistreană, remarcă Ion Manole. Între timp, procesul de negocieri dintre reprezentanții Chișinăului și Tiraspolului nu a adus rezultate notabile:
„În cei 30 de ani de negocieri și de acest presupus proces politic de negocieri, suferă oamenii. Acolo există o așa-zisă justiție, care produce efecte juridice, și este important ca statul Republica Moldova să caute soluții pentru a stopa aceste abuzuri și încălcări ale drepturilor omului.”
Până în prezent, juriștii asociației Promo-LEX au sprijinit peste 2000 de persoane care au avut de suferit de pe urma abuzurilor regimului de la Tiraspol. Majoritatea au mers să-și caute dreptate la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, obținând stabilirea de recompense pentru prejudicii morale în valoare totală de circa cinci milioane de euro, dar mare parte din hotărârile CEDO sunt încă neexecutate.
***
Avocatul de la Tiraspol, Stepan Popovski, spune că administrația transnistreană a folosit pandemia de Covid-19 pentru a limita și mai mult libertățile cetățenești – anul trecut încălcările drepturilor omului s-au accentuat și a avut loc o înrăutățire bruscă la capitolul exprimării libere a opiniei și a dreptului la întruniri în Transnistria. Corespondentul nostru a stat de vorbă cu Stepan Popovski, care este și director al organizației Contribuție la o justiție eficientă de la Tiraspol, întrebându-l, pentru început, dacă locuitorii din regiunea transnistreană pot apela la Curtea Europeană a Drepturilor Omului și ce impedimente pot avea în acest sens.
Stepan Popovski: „Dreptul de a apela la Curtea Europeană a Drepturilor Omului și chiar la Curtea internațională a ONU nu poate fi limitat, pentru că Republica Moldova a semnat Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar Transnistria este considerată ca fiind teritoriu al Republicii Moldova. Așa că nu există niciun fel de limitare pentru persoanele care se află în Transnistria în acest sens.
Reprezint 15 dosare la CEDO. Și în toate aceste dosare este vorba despre încălcarea articolului 6 – dreptul la o justiție echitabilă și a articolului 13 – dreptul la mijloace eficiente de apărare în justiție. Asta, pe lângă articolele care țin de dreptul la proprietate care este încălcat. Mai sunt încălcate dreptul de a fi ales, dreptul la viața privată, dreptul la libertatea întrunirilor. Primul dintre aceste dosare care este pe punctul de a fi judecat acum la CEDO vizează dreptul la viață. Avem și cazuri în care a fost încălcat dreptul la libera circulație. Mai este încălcat dreptul la locuință:practica domiciliului sovietic creează probleme majore pentru proprietarii de apartamente – persoanele care nu locuiesc acolo, dar au domiciliu -, creează probleme proprietarului în a-și gestiona apartamentul. Mai este dreptul de a depune petiții, dreptul la a-ți exercita meseria, atunci când o persoană, din cauza atitudinii părtinitoare a membrilor comisiei, nu a putut obține licența de notar. Acestea sunt principalele dosare pe care le reprezint eu la CEDO.”
Europa Liberă: Ce încălcări ale legii sunt cele mai frecvente în regiunea transnistreană din partea justiției și a puterii executive și care apoi ajung la CEDO?
Stepan Popovski: „Voi vorbi despre încălcările care mie mi se par strigătoare la cer. Printredosarele administrative pe care le pregătesc acum pentru CEDO este și cel al peste 40 de tineri care au fost arestați pentru o petrecere pe care au organizat-o în satul Gâsca, dosar care vizează încălcarea dreptului la întruniri. Același lucru este valabil în cazul Malîșev și în cazul Vasilaki – aici este încălcată și prezumția nevinovăției. Instanțele transnistrene refuză să examineze respectarea legalității atunci când persoanele sunt trase la răspundere. Această prezumție a nevinovăției este complet ignorată de instanțe. De exemplu, în aceste dosare, colaboratorii miliției completează protocoalele privind încălcarea administrativă și le trimit în instanța de judecată, și atunci când noi spunem că la completarea protocolului au fost încălcate anumite prevederi legale, iar în cazul Gâsca în general a fost trecută o altă încălcare - deci, este vorba de încălcarea procedurilor -, judecătorii pur și simplu refuză să le admită și chiar să le menționeze. Iar în cazul Gâsca noi avem de-a face și cu aplicarea excesivă a forței, și cu violarea vieții private. Iar judecătorii au examinat doar ceea cea prezentat miliția.
Un alt exemplu este pichetul meu, care a avut loc în august. M-am plâns în instanță pe faptul că am fost reținut ilegal și nu mi s-a permis să pichetez clădirea Sovietului suprem. Cazul putea fi examinat deja în septembrie, dar este tergiversat și următoarea ședință de judecată este fixată pentru luna mai.
Noi nu dispunem de mijloace eficiente de apărare în instanță împotriva acțiunilor organelor puterii.”
Europa Liberă: În ce măsură putem vorbi despre caracterul public al instanțelor de judecată – al ședințelor și al sentințelor emise?
Stepan Popovski: „În ceea ce privește caracterul public al ședințelor de judecată, chestiunea era una acută și până la pandemie. Iar odată cu pandemia acesta doar a căpătat forme și mai îngrijorătoare. Și până la pandemie publicul nu putea asista la procese. Elementar - ședința avea loc în cabinetul judecătorului. Acolo mai sunt două scăunele. Noi am avut un proces cu asociația „Apriori” când am reușit să punem trei scăunele, pentru că judecătorul a spus să nu fie oameni care să stea în picioare. Pe un scaun ședeau două persoane - șase persoane s-au putut așeza, iar alți câțiva nu au mai putut și au fost scoși pe ușă afară. Iată acesta este caracterul public al ședințelor.
Au fost și cazuri în care erau luate pașapoartele persoanelor din public – din public, nu ale participanților - și judecătorul le trecea în protocol la capitolul „cine s-a prezentat la proces”. Adică este o încălcare flagrantă a caracterului public al ședințelor de judecată.
O altă încălcare flagrantă - care a fost moștenită din perioadă sovietică și se menține în continuare -, este imposibilitatea de a obține decizia instanței. De ce, în calitate de avocat sau apărător, nu putem avea acces la decizia și argumentația judecătorului?
În cazul Gâsca, de exemplu, eu am fost admis ca apărător, dar după ce am contestat decizia instanței, Curtea de apel a considerat că eu nu merit să fiu apărător și m-a exclus din lista reprezentanților în toate cele 16 dosare. De facto, a limitat accesul la justiție.
Iată de ce, atunci când vorbim despre caracterul public al proceselor, odată cu pandemia a devenit și mai greu – în afară de participanții la proces nimeni nu mai poate intra în clădirea judecătoriei. Eu consider că este un abuz strigător la cer și inadecvat situației și autoritățile trebuie să se gândească cum să corecteze situația. Noi i-amspus mai bine de un an în urmă lui Krasnoselski (liderul de la Tiraspol – n.r.) că judecătoria orășenească din Tiraspol este într-o clădire care nu respectă normele pentru o instanță de judecată. El și-a notat, dar până în prezent nimic nu s-a schimbat. Dacă judecătoria din Bender este una spațioasă și acolo publicul poate fi prezent, chiar dacă acum, la fel, nu este lăsat, atunci la Tiraspol publicul fizic nu are cum să încapă.
Iată de ce aș spune că acest caracter public al ședințelor de judecată nu este respectat, mai mult, el în general nu există. Deciziile nici măcar nu se publică – ar putea fi afișate pe site-ul instanțelor.
Și se creează impresia că judecățile iau decizii aleatoriu, da la caz la caz, la discreția fiecărui judecător. Nu există o practică comună și uniformă pe care să o poți studia. Pot spune chiar că judecătorii creează o practică juridică nouă, în funcție de deciziile pe care trebuie să le adopte.
Așa că putem vorbi și despre caracterul aleatoriu al justiției – unii pot să-și facă dreptate în baza legii, iar pentru alții – legile se rescriu din mers. Și aceasta nu este nici măcar o interpretare a legii, ci este un abuz.”
Europa Liberă: Care sunt drepturile și libertățile care s-au încălcat cel mai des în regiunea transnistreană pe perioada pandemiei de Covid-19?
Stepan Popovski: „Libertatea întrunirilor, în mod special, la fel ca libertatea de circulație. Libertatea întrunirilor la noi poate fi limitată doar prin lege constituțională, conform căreia se emite un decret al președintelui pentru introducerea stării de urgență. La noi însă legislația a fost modificată în luna iulie a anului trecut și, în conformitate cu aceste modificări,medicul-șef al regiunii poate recomanda introducerea unor restricții, care să fie adoptate prin decizia executivului. Și astfel, la noi dreptul la libera circulație și la întruniri este limitat prin decizia medicului-șef și a centrului de urgență de gestionare a pandemiei. Așa ceva era și greu de imaginat – ca libertățile fundamentale să poată fi limitate în felul acesta.
Convingerea mea este că aici nu poate fi vorba despre grija autorităților pentru bunăstarea epidemiologică a populației, Aceste bariere care se impun urmăresc cu totul alte scopuri și eu cred că ele nu au legătură cu pandemia.”
Europa Liberă: Stepan Popovski, să formulăm niște concluzii și să vedem dacă există soluții pentru a opri acest fenomen al încălcării masive a drepturilor omului în regiunea transnistreană.
Stepan Popovski: „Pe post de concluzie pot spune una – în toate dosarele pe care le am, și cele care sunt deja la Curtea Europeană, și cele pe care le am aici pe loc, tabloul este același. Atunci când se încalcă un drept, noi apelăm la judecată. Procesul se dovedește a fi injust din punctul de vedere al imparțialității, al egalității părților. Încercarea de a restabili dreptatea în instanțele superioare de apel nu duce la o decizie justă. De facto, noi ne pomenim ca într-un sac, când puterea, inclusiv cea judecătorească, poate încălca fără niciun control drepturile noastre. Și noi vedem că aceste încălcări au loc, pentru că suntem juriști putem doar constata aceste lucruri. Este motivul pentru care apelăm la Curtea Europeană.
Articolul 1 al Convenției Europene pentru Drepturile Omului spune că fiecare stat, pe teritoriul pe care îl are în jurisdicție, trebuie să asigure fiecărei persoane... În ceea ce privește Transnistria, acest teritoriu nu poate fi privit ca independent pentru că nu a semnat Convenția, nu are cum să o semneze.
Mai mult decât atât, Federaţia Rusă, la Curtea Europeană, recunoaște integritatea teritorială a Republicii Moldova, recunoaște că aceasta este o parte a Moldovei și cere Curții să refuze reclamanților examinarea cererilor, pe motivul că aceștia nu apelează la instanțele de judecată din Republica Moldova.
Pe de altă parte, Republica Moldova declară că își onorează toate angajamentele, însă nu poate influența situația.
Și în acest context, eu declar că Republica Moldova nu își onorează obligațiile asumate prin articolul 13 al Convenției, prin care se obligă să ne ofere nouă mijloace eficiente de apărare juridică. Metoda pe care ne-a pus-o la dispoziție în 2016 – posibilitatea de a apela la instanțele moldovenești de judecată - este ineficientă și inutilă. Pentru că a te plânge într-o judecătorie moldovenească pe încălcarea legii transnistrene este o cauză pierdută din start, pentru că legile transnistrene nu sunt recunoscute de Republica Moldova. Pentru examinarea cauzelor care vin din Transnistria trebuie creat un organ juridic care ar ține cont de acest specific și ar examina plângerile cetățenilor, după parcurgerea tuturor instanțelor în Transnistria, bazându-se nu pe legislația moldovenească, ci pe cea a Convenției Europene a Drepturilor Omului. Legislația moldovenească ar permite acest lucru.
O astfel de soluție a fost aplicată în Europa atunci când s-a destrămat fosta Iugoslavie. În Bosnia-Herțegovina au rămas instanțele de primul nivel, iar Uniunea Europeană a creat Camera pentru drepturile omului care lucra pe aceleași principii ca și CEDO, iar din componența acestei camere au făcut parte 14 judecători străini. Evident că un astfel de organ se bucura de o încredere foarte mare și drepturile omului în Bosnia-Herțegovina au fost foarte bine protejate.
La noi însă e un dezmăț total, iar Republica Moldova urmărește liniștit acest lucru. Iată de ce noi în plângerile noastre menționăm mereu că Republica Moldova nu-și onorează angajamentele din articolul 13 al Convenției Europene pentru Drepturile Omului”
***
În cazul răpirii în plină zi din centrul Chişinăului a judecătorului ucrainean Nicolai Ceaus, sau Mykola Ceaus în pronunție ucraineană, în continuare sunt mai multe semne de întrebare decât răspunsuri. Și până în prezent nu există decât speculații cu privire la locul în care judecătorul s-ar afla în acest moment.
Devenit în Ucraina un simbol al corupției în justiție, cu bani din mită ținuți în borcane de sticlă de trei litri îngropate în curtea casei, Ceaus primise la Chişinău refuz la cererea de acordare de azil politic și era în așteptarea procesului de judecată de extrădare în Ucraina.
După ce răpirea a fost anunțată sâmbătă pe rețele de socializare de avocatul lui Ceaus, iar președinta Maia Sandu a cerut luni explicații instituțiilor de asigurare a ordinii publice din Republica Moldova, aceste instituții au declarat că nu au știut nimic despre pregătirea răpirii și nu ar fi fost implicate. Poliția a reușit până în acest moment doar să identifice și să ridice din curtea unui bloc din Chişinău câteva mașini implicate în această crimă. Iar miniștri de externe de la Chişinău și Kiev au convenit miercuri să creeze o comisie comună pentru elucidarea circumstanțelor răpirii lui Nicolai Ceaus.
Între timp, mai mulți experți sugerează că judecătorul Ceaus ar fi o piesă valoroasă pentru actuala putere de la Kiev în lupta cu fostul președinte Petro Poroșenko, motiv pentru care anume serviciile speciale ucrainene ar putea sta în spatele acestei răpiri. În încercarea de a dezminți aceste rumori, ministrul ucrainean de externe, Dmytro Kuleba, a dat asigurări că instituțiile statului ucrainean nu sunt implicate în răpire.
Analistul ucrainean Evgheni Magda, directorul Institutului Politicii Globale de la Kiev, spune că Nikolai Ceaus a fost răpit în Moldova pentru a fi folosit de echipa actualului președinte Volodimir Zelenski pentru a-l aduce în fața instanței pe Petro Poroșenko.
„Nicolai Ceaus este simbolul perfect al judecătorului corupt în Ucraina. Eu cred că echipa președintelui Zelenski intenționează să obțină de la Ceaus depoziții care să permită trimiterea în judecată a lui Poroșenko. Cam aceasta este logica.
Dar apare o altă întrebare: cât de „grele” trebuie să fie aceste depoziții ca să merite ca în schimb să compromiți relațiile cu Republica Moldova, care abia au început să se redreseze după președinția lui Igor Dodon? Dacă Moldova „va înghiți” acest lucru și relațiile cu Ucraina nu se vor înrăutăți, voi fi foarte surprins”, declară analistul politic de la Kiev, Evgheni Magda.
Pe de altă parte, deputatul Partidului Acțiune și Solidaritate, cunoscutul analist Oazu Nantoi, vede o altă logică în răpirea fostului judecător, una în care crima ar avea menirea, din contra, să compromită efortul statului ucrainean de a-l aduce pe Nikolai Ceaus în fața justiției din Ucraina.
Oazu Nantoi amintește că Ucraina a așteptat mai bine de cinci ani o decizie a instanțelor din Republica Moldova pentru a putea cere extrădarea lui Ceaus și nu avea niciun sens să-l răpească acum, când cererea lui de azil politic fusese respinsă și era o chestiune de o lună-două până să fie adoptată decizia de extrădare în Ucraina.
Într-un comentariu plasat pe pagina sa de Facebook, Nantoi subliniază că mărturiile depuse de o persoană răpită ilegal nu pot avea nicio putere juridică și concluzionează că anume fostul președinte Petro Poroșenko, pe care îl numește „prietenul lui Plahotniuc”, ar putea fi realmente deranjat de perspectiva deferirii lui Ceaus justiției ucrainene.
Deputatul amintește și „parteneriatul fructuos și bănos” dintre Vlad Plahotniuc la Chişinău, capul holdingului Sheriff de la Tiraspol, Victor Gușan, și fostul președinte Poroșenko. „Prin urmare, este concluzia lui Oazu Nantoi, dispariția lui Nikolai Ceaus, înainte de extrădarea lui oficială în Ucraina ar putea fi aranjată în „triunghiul Poroșenko – Plahotniuc – Sheriff ”.
Vineri, Parlamentul de la Chişinău a creat o comisie de investigare a circumstanțelor acestei răpiri. Oazu Nantoi a propus ca fenomenul răpirii de persoane în Republica Moldova să fie investigat mai amplu:
„Pe lumea asta sunt popoare unde există tradiția de răpire a mireselor. În Republica Moldova există tradiția de răpire a cetățenilor. Dar fiind faptul că la CEDO se află două dosare a doi cetățeni moldoveni, Iurii Ghervaziuc și Ghenadi Kuzmiciov,care au fost răpiți la 10 februarie și 27 iulie 2017 în condiții obscure și se află în stânga Nistrului cu coastele fărâmate și dinții dezbătuți. Prin urmare, dacă noi cu adevărat dorim să fim responsabili și să exercităm controlul parlamentar asupra activității structurilor executive în acest stat, trebuie să nu ne axăm doar pe cazul Ceaus, dar să vedem care este situația generală cu securitatea cetățenilor Republicii Moldova sub aspectul eventualelor crime comise fie din stânga Nistrului, fie nu știu de unde”, a spus Oazu Nantoi.
Dincolo de scenariile privind motivele acestei răpiri care nu sunt în acest moment decât discuții la nivel de experți, o problemă reală pe care o ridică răpirea din centrul Chişinăului este cea a competenței instituțiilor statului Republica Moldova și a securității cetățenilor ei, spune Angela Grămadă, președinta Asociației Experți pentru Securitate și Afaceri Mondiale.
„Vedem cât de slabă este reziliența instituțiilor de securitate din Republica Moldova, care practic nu pot face față atribuțiilor pentru care au fost create și pentru care s-a investit destul de mult – atât efort financiar, cât și efort uman. Doi – cetățenii Republicii Moldova, dar și cetățeni străini acum, unii dintre care optează pentru azil politic, își dau seama că s-ar putea să se afle în pericol pe teritoriul acestei țări. Deci, este o lovitură de imagine și din punct de vedere al securității naționale.”
Fostul judecător Nikolai Ceaus a fugit în Republica Moldova în 2016, după ce Rada Supremă a aprobat arestarea, iar în martie 2017 a fost arestat la Chişinău pentru traversarea ilegală a frontierei de stat, după care a cerut azil politic.
Conform legislației ucrainene, Nikolai Ceaus riscă 12 ani de închisoare pentru fapte de corupție.
Biroul Național Anticorupție din Ucraina, NABU, a cerut arestarea lui Nicolai Ceaus pe 9 august 2016, pentru o mită de 150 de mii de dolari. La percheziție, banii au fost găsiți în două borcane de sticlă de trei litri, unul dintre care era îngropat în curtea casei judecătorului.
La 15 martie 2021 a devenit cunoscut faptul că Republica Moldova a refuzat să acorde azil politic lui Nicolai Ceaus, printr-o decizie a Colegiului pentru litigii civile, comerciale și administrative al Curții Supreme de Justiție. În aceeași zi, Procuratura anticorupție de al Kiev a declarat pentru serviciul ucrainean al Europei Libere că Ucraina va cere extrădarea fostului judecător.