Real și final (II)
Cum să numim această răsturnare în plină și invincibilă desfășurare? Noul spirit al vremurilor, nouă ideologie, religie agresiv laic-scientistă totuși unită de disciplina și fervoarea unui cult, aspirație globală și militantă împărtășită oficial de toate autoritățile și sprijinită mediatic de toate sursele de informație, angajament de nerefuzat, adevăr absolut, nesupus dubiului sau criticii, unanimitate conformă care împarte lumea în armata luminoasă a celor ce știu și oastea tristă a „negaționiștilor”? Toate aceste formule prind ceva din esența noii realități sau a noului proiect de realitate care conduce, astăzi, istoria și remorchează lumea spre speranța propriei apoteoze. Nimic nu rămîne neatins sau de neatins.
Înțelesul națiunii, al familiei, apartenența la un sex sau altul, trecutul, cultura, artele, natura, clima, economia, frontierele, proprietatea, munca și banii au pierdut siguranța vechiului lor înțeles și au cîștigat tot ce nu era considerat compatibil cu precizia: fluiditate, lipsă de limite, denumire și structură. Totul e sau urmează să fie obiectul unei reevaluări nelimitate, al unei re-setări universale - cum se aude tot mai des și mai oficial. Timpul și istoria au fost trimise într-un cadru care promite instalarea unui viitor egal, universal și complet anistoric.
Cu aceste date la cîrmă, nu mai sîntem undeva și cineva anume, ci peste tot și orice. Imaginarul are libertatea de a-și decide propria realitate, deși nu orice realitate ,ci numai cea prescrisă de nevoia de absolut și de setea de anihiliare a oricărei contradicții în existența umană. Sîntem, adică, acolo unde am mai fost: într-un moment de renaștere spirituală sau, mai curînd, sub seducția reînnoită a unui Paradis proiectabil și tangibil. Cu observația că, de data asta, despărțirea de existența noastră anterioară ar trebui să fie completă, consimțită și non-violentă, deși nu lipsită de mijloace de convingere și presiune.
Eșecul proclamat al episodului Trump e real sau nu, dar încetarea lui oficială e pragul care dă spațiu și justificare morală tuturor acestor tendințe și proiecte. Din acest uriaș punct de vedere, inaugurarea unei administrații americane complet și legal controlată de Partidul Democrat e mai mult decît o succesiune obișnuită de putere care presupune și reglează trecerea de la o agendă politică la alta, în cadrul aceluiași sistem de valori. Epoca post-Trump e pasul care face trecerea de la o civilizație la alta și înlesnește această transformare la nivel global.
Evident, zone enorme ale umanității, începînd cu China și Rusia, nu sînt parte a acestui salt spre viitor, dar asta nu înseamnă altceva decît că problema de bază a viitorului e o problemă a civilizației occidentale. Va face ea față propriei transformări? Dar puterilor plasate în afara idealului? Cu ce preț și cu ce rezultate ne vom apropia de finalizarea proiectului? Va supraviețui democrația acestui șoc? Va putea da ea un răspuns acelor numeroși oameni, mai ales est-europeni, care își aduc aminte cu groază de răsturnarea completă de valori și raporturi, impusă de regimurile comuniste în numele „progresului”? Va mai fi umanitatea occidentală sigură pe luminile și interdicțiile care îi dau conținut, rezistență și sens? Sau se va dizolva ea în propriul proiect?
Tentația răspunsului negativ e covîrșitoare. Însă, de dincolo de promisiuni, proiecte, iluzii și tentații, ceva ce se numește natură umană continuă să ne spună, încă o dată, că, oricît de încrezătoare, dotată și lăudată ar fi încercarea, nu vom putea evada din ce e cu adevărat și, pînă la urmă, real și final.