Despre Lenin: Viață, moarte, destin

Pe 21 ianuarie s-au împlinit 94 de ani de la moartea lui Vladimir Ilici Lenin, Corpul a încetat să palpite în 1924, dar spiritul său continuă să bântuie cugetele multora. O adevărată "transsubstanțializare" simbolică. Este Lenin într-adevăr epuizat?, se întreabă și Robert Service. Popularitatea sa în Rusia ca una dintre cele mai înalte figuri istorice este confirmată de sondaje. Același R. Service emite concluzia: „The future does not lie with Leninist communism. But if the future lies elsewhere, we do not know where exactly. Lenin was unexpected. At the very least, his extraordinary life and career prove the need for everyone to be vigilant. Not many historical personages have achieved this effect. Let thanks be given.”

Până spre sfârșitul anului 1921, Lenin era deja incapacitat fizic. În decembrie 1922 începuse să-i dicteze secretarei sale, Lidia Fotieva, anumite îndrumări (ceea ca va fi recunoscut ulterior ca "testamentul" său). Foarte preocupat de moștenitori, s-a concentrat în aceste note asupra cuplului Stalin-Troțki. Percepându-i cu calitățile și neajunsurile lor, se temea că viitoarea competiție pentru șefia Partidului va duce la scindarea acestuia. Și deși a mai numit alți patru candidați, niciunul nu avea, în opinia sa, stofa de lider a celor doi (Stalin, respectiv Troțki). În 1923, Lenin începuse să aibă din ce în ce mai multe dubii în privința lui Stalin. Dar chiar și lui i-ar fi fost greu să-l mai elimine din pozițiile ranforsate pe care le deținea în structurile de partid, sau din poziția de comisar al naționalităților (ș.a.m.d.). Scindarea de care se temea Lenin începuse să se petreacă sub ochii săi, iar greii partidului (Zinoviev, Kamenev, Buharin) trecuseră deja de partea lui Stalin. Un alt detaliu personal care îl deranjase foarte tare pe Lenin fusese o ceartă pe care Stalin o avusese în 1922 cu Krupskaia (soția sa). "Testamentul" lui Lenin nu era câtuși de puțin benevolent cu Stalin, iar când Krupskaia l-a înmânat fizic Comitetului Central, în mai 1924, spera de fapt ca acest text să ducă la îndepărtarea lui Koba. A fost discutată demiterea lui Stalin, în prezența acestuia, dar propunerea a fost respinsă. "Sunt brutal", a recunoscut Djugasvili, dar o fac in raport cu dușmanii Partidului. Nici mai apoi, în 1927, când Troțki a încercat să se folosească de același "testament" pentru a-i submina lui Stalin poziția, lucrurile nu au decurs mai bine. Stalin a declarat el însuși că se face vinovat de singura mare acuzație din text la adresa sa, aceea de a fi un individ "necivilizat", și a afirmat că va continua să fie astfel față de cei care atentează la unitatea Partidului.

Comentatorii se referă la acest "testament" ca la una din marile supoziții istorice. Motivul este acela că Lenin ar fi înclinat să se descotorosească de Stalin și că, astfel, soarta moștenirii leniniste ar fi fost alta, ba chiar și întreaga istorie a Uniunii Sovietice. O analiză contrafactuală care cel mai probabil nu duce nicăieri: date fiind natura regimului, opacitatea dogmatică, centralitatea partidului, ascensiunea lui Stalin era inevitabilă! De altfel, Molotov, cel care lucrase îndeaproape cu ambii lideri, întrebat fiind, a declarat mai tarziu, in anii 80, fără pic de ezitare, că Lenin fusese un lider mai crunt și că tot el îi reproșase în trecut lui Stalin că nu ar fi suficient de aspru. Pe această linie psihologizantă, Stalin a fost în fond o extensie aproape naturală a predecesorului său.

Cultul lui Lenin a apărut încă înainte de moartea sa, dar s-a dezvoltat gargantuan imediat dupa funeralii. Clădirile oficiale, închisorile, școlile (etc.), fuseseră împânzite cu portrete și citate din Vladimir Ilici. Tot în ianuarie 1924, pe data de 26 (la cinci zile după deces), numele orașului Petrograd a fost preschimbat în Leningrad. Pentru a-și consolida propria poziție, Stalin însuși și-a asumat cultul lui Lenin, în fapt doctrina infailibilă a leninismului. Apoi, s-a lansat în a interpreta public învățăturile "mentorului" său asumat (prelegeri care inițial au apărut în Pravda iar apoi au fost tipărite, ca volum, sub titlul "Bazele leninismului"; acesta a devenit rapid un text de bază (manual), predat în universități, și s-a vândut în peste 17 milioane de copii). Și deși spre deosebire de alți membri ai Olimpului bolsevic nu se considera egalul lui Lenin, Stalin a folosit această inferioritate intelectuală asumată și și-a însușit ideea de cult, desemnându-se pe sine ca reprezentant al "mentorului" său pe pământ.